AMINTIRI

 DELICII SI AMINTIRI

Si azi raman tot in zona copilariei. Fiind perioada postului Adormirii Maicii Domnului, ca desert aseara am avut porumb copt, pregătit de soțul meu (intra la categoria gratar😅).

 Savurandu-l, gandurile au zburat cu zeci de ani in urma, la zilele tarzii de toamna, cand la tara se pregatea magiunul. Atunci, in curtea bunicilor, se strangeau toti fratii tatalui meu cu sotiile si copiii (mai putin parintii mei, care erau “la oras”). Prunele deja culese, din ajun, erau pregatite de femei si copii: alese, spalate si rupte pe jumatate, aceasta ultima activitate revenindu-ne noua, copiiilor. Ce mândri eram că lucrăm și noi. Barbatii pregateau pirostriile, aduceau cele 2 ceaune imense, le umpleau cu prunele pregatite si porneau focurile. Desi pregatirea magiunului incepea ziua, el se termina abia a doua zi in zori. Stiind ca dureaza asa mult si ca noi, copiii vom ramane alaturi de cei mari, bunica, draga de ea, avea grija sa ne pregateasca locuri calduroase. Bunicul ne dadea frigarui in capatul carora era cate un stiulete de porumb, iar noi il coceam in spuza (bunicii aveau în gradina până târziu porumb crud). Pe langa frigaruile noastre cu porumb, bunica punea la copt, tot in spuza, cartofi si felii de dovleac.

Doamne, cat de frumos era. Dupa ce ne saturam, ne culcuseam si adormeam ascultand trosnetul lemnelor in foc, glasurile incete ale bunicilor, unchilor și mătușilor, inspirand aerul de toamna incarcat cu aroma de magiun.

Dimineata, dupa ce magiunul era pus la borcane, cel mai “important” moment era acela al razuirii ceaunului. Fiecare avea o lingura de lemn si adunam cu spor magiunul ramas pe peretii ceaunului.

Ce vremuri minunate! Simple, dar pline de bucurie.

Am văzut în borcanul cu melancolie🤣🤣🤣.