Vacanta in Maramureș (II)

Maramureș-ziua a doua

Ziua de azi a inceput cu o dimineața geroasa ce arata in termometre 10 grade cu minus, cu zăpadă ce scârțâie sub ghete, vreme care ma duce cu gândul la iernile din copilărie. 

Cand eram la școală si afara era zăpadă, era o adevărată aventura drumul spre scoala si inapoi. Autobuzele circulau foarte greu, erau foarte aglomerate, asa ca, de multe ori circulam pe scara. Erau si zile in care porneam spre casa pe jos, desi distanta nu era chiar foarte mica, insa eram multi colegi si jucandu-ne, drumul nu ni se parea lung.

Mai tarziu, cand eram la liceu, iarna, imediat ce aparea prima zapada, se întrerupea toata circulatia, inclusiv transportul in comun. Si atunci toti, cu mic, cu mare, porneam spre scoala/serviciu pe mijlocul soselei.

In toti anii copilariei, cea mai mare bucurie era sa patinez iarna pe mica straduta de langa bloc. 

După micul dejun am pornit la drum spre Cimitirul Vesel de la Sapanta. Aici am participat la Sfanta Liturghie in biserica cimitirului. O biserica mare, impresionanta, iar slujba îngerească. La strana a cantat dna preoteasa, cu o voce minunata.

Marea majoritate a enoriașilor erau in costum national, iar enoriașele toate erau îmbrăcate cu fustele specifice zonei, cu scurta de blana, basma si cizma cu toc, indiferent de varsta. Poate o sa spuneti ca, in loc sa fiu atenta la slujba, m-am uitat in biserica. I-am admirat pe toti la finalul slujbei.

De la biserica, dupa ce am vizitat si Cimitirul Vesel, 

am pornit spre mănăstirea Sapanta Peri, pentru a o vizita. Ningea ca in povesti, ceea ce a adus multa bucurie in sufletele noastre.

Mănăstirea este construita in 1997, de către meșteri de la Barsana, iar in prezent in manastire sunt 4 maici. Înălțimea totala a mănăstirii este de 74 m, fiind cea mai înaltă biserica de lemn din Europa.

Demisolul este captusit cu cărămidă. 

La primul etaj se afla biserica propriu-zisa, iar la al doilea etaj este un paraclis care, in prezent se pictează. 

Crucea care se afla pe biserica are o înălțime de 7 m si este formata din 5 aliaje, printre care si foita de aur. Pentru montarea ei a fost necesara o macara speciala. 

Toate aceste ininformații ne-au fost date de maica stareta, venita de la mănăstirea Prislop, in anul 2005. Asa cum ne povestea, desi este aici de 20 de ani, Prislop rămâne mănăstirea de suflet.

După vizitarea mănăstirii Sapanta Peri am pornit spre pensiune, insa cu doua opriri. Prima a fost in orașul Sighetu-Marmației, pentru a ne fotografia cu "cuiul". Sighetu-Marmatiei fiind cea mai nordica localitate, acolo se punea cuiul pentru asezarea hartii pe perete, de unde si expresia "unde se atarna harta-n cui". Acesta este, de fapt, un monument comemorativ realizat in memoria victimelor comunismului.

O ultima oprire a fost la mănăstirea Barsana. Aici ne-am rugat impreuna cu părintele, am mulțumit lui Dumnezeu si Maicii Sale pentru aceasta zi frumoasa si ne-am plimbat prin curtea mănăstirii. 

Ajunși la pensiune, ne-am odihnit pana la servirea cinei.

Seara s-a încheiat cu cântec si voie buna alaturi de ceterasi.