Despre Maica Domnului

 La sanul adevaratei Mame (VIII)

 Marele intre asceti, Cuviosul Chiril Fileotis, s-a nascut din parinti evlaviosi. Inca de mic copil a invatat din sfintele carti. De aceea ii intrecea cu mult pe cei de o varsta cu el in agerimea mintii, caci era un copil luminat de Dumnezeu. Isi punea neincetat nadejdea sa in Domnul, si astfel primea ajutor de la Acela.

Cugetarea sa semana cu cea a unui batran. Cei virtuosi, care ii vedeau petrecerea, se bucurau si il cinsteau mult, numindu-l “copil batran”, asa cum i se spunea si Sfantului Sava.

O deosebita dragoste si respect arata fata de Maica Domnului. Neincetat avea pe buzele sale dumnezeiescul nume al Maicii Domnului, de la care primea atatea bucurii si binecuvantari. Mergea regulat la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne pentru a-i multumi acesteia cu lacrimi si cu bucurie duhovniceasca pentru toate bunatatile pamantesti pe care i le daruia.

“Sfantul avea acest obieci ca atunci cand voia sa manance, sa se roage astfel Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu: ”Bucura-te lauda mea, nadejdea mea, scaparea mea, puterea mea, turn de tarie impotriva vrajmasilor. Primeste-ma sub acoperamantul tau, caci tu nu-l parasesti pe cel sarac! De se vor scula asupra mea vrajmasii mei, tu esti ajutorul meu cel tare. Pentru aceasta umple gura mea de lauda, ca sa laud slava ta in toate zilele scurtei mele vieti”.

Acestea le zicea cu atata inflacarare, incat uneori lasa deoparte si mancarea si statea la rugaciune, slavind pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Atunci cand i se infierbanta inima se scula si facea multe metanii. Iar cand isi termina doxologia, uneori statea si manca paine, alteori uita sa manance din pricina suspinelor si se multumea cu hrana duhovniceasca. Iar daca te uitai la fata lui, ti se parea ca este o fata de Inger.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)