Despre Maica Domnului

 La sanul adevaratei Mame (VI)

 O mare minune s-a petrecut cu corabia care il aducea pe Cuviosul Petru Athonitul din Vechea Roma in Grecia, atunci cand a ajuns langa Sfantul Munte. Corabia s-a oprit in apropierea manastirii Maicii Domnului, langa locul numit “Perdiki”, si nu mai mergea nici inainte si nici inapoi. Desi panzele erau gata sa se rupa din cauza vantului puternic, corabia statea de parca era ancorata.

Marinarii cand au vazut acea minune neasteptata, isi ziceau unul catre altul: “Oare ce impiedica drumul nostru? Vantul este bun, adancimea marii este mare, iar largul marii este deschis. Dar poate am gresit cu ceva lui Dumnezeu si vrea sa ne scufunde aici”. Acestea le spuneau ei plangand si suspinand, dar Sfantul Petru le spuse:

-Fii mei, spuneti-mi cum se numeste acest munte? Poate voi reusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa va mangai intristarea si sa va dezleg nedumerirea.

Atunci aceia i-au spus:

-Acesta se cheama Muntele Athonului, cinstite parinte.

-Sa stiti, fii mei, le spuse Sfantul, ca pentru mine s-a facut impiedicarea corabiei voastre. Daca nu ma veti lasa in acest loc, nu veti putea pleca de aici.

Cand au auzit aceia, s-au intristat, deoarece pierdeau un astfel de impreuna-calator. Atunci, fiind cuprinsi de intristare, l-au lasat pe Sfant pe tarmul Sfantului Munte. Maica Domnului isi implinise fagaduinta facuta Cuviosului, caci il ajutase sa ajunga nevatamat in Sfantul Munte. Acum Cuviosul trebuia sa-si implineasca fagaduinta, pe care o facuse Maicii Domnului, si anume aceea de a locui pentru totdeauna in acest loc al menirii lui, in Athos.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)