Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului scoate din iad pe ucenicul Cuviosului Pavel

Acest preafericit Părinte Sfânt ne istoriseşte acestea, zicând: „Am avut un ucenic foarte leneş, care mai cădea şi în alte păcate felurite, fără ca eu să ştiu. După ce a murit, mă rugam la Dumnezeu şi Maicii Domnului, să-mi descopere în ce loc se află. Rugându-mă eu aşa fierbinte multe zile, am văzut în vedenie pe ucenic ţinându-se de doi oarecare. Nefericitul ucenic era ca o piatră sau cărămidă, de la cap până la picioare, neavând nici cum vreo lucrare, a sufletului sau a trupului. Aceasta văzând-o eu, m-am mâhnit mult. Îndată mi-am adus aminte de cuvintele Stăpâneşti, când a poruncit să-i lege mâinile şi picioarele aceluia care nu avea haină de nuntă şi să-l arunce în întunericul cel mai dinafară. Venindu-mi în sine din uimire, am început să mă mâhnesc mult şi să mă amărăsc. Dădeam milostenie, făceam Liturghii, rugam ziua şi noaptea pe Preaputernica Împărăteasă şi pe iubitorul de oameni Dumnezeu ca să-l miluiască. Am postit de multe ori, cu toate bătrâneţele mele. După multe zile, văd pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, zicându-mi: „Ce ai, Pavele, de te mâhneşti?” Eu i-am răspuns: „Pentru fratele, Stăpâna mea, căci l-am văzut muncindu-se”. Ea mi-a zis: „Nu mai rugat ca să ţi-l arăt? Iată am ascultat rugăciunea ta”. Eu am răspuns: „Aşa este, Doamna mea, dar nu vreau să-l văd şi să mă mâhnesc”. Atunci mi-a zis iarăşi prealăudata: „Du-te dar şi pentru ostenelile tale, smerenia, lacrimile şi dragostea ta, am să ţi-l arăt iarăşi, ca să te veseleşti”.

Trecând o zi, văd pe fratele venind către mine, cu totul vesel şi plin de bucurie. El îmi zise plin de bucurie: „Rugăciunile tale, Părinte, au mijlocit către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (că mult te iubeşte) şi a rugat pe Mântuitorul şi m-a dezlegat din legăturile vrăjmaşului, în care eram legat mai înainte”. Acestea zicându-mi, văd şi pe Preasfânta, zicând către mine: „Te-ai încredinţat acum, rugătorule, pentru fiul tău?”. Eu am zis: „Aşa, Stăpână! Foarte mulţumesc iubirii Tale de oameni”. Atunci iarăşi mi-a zis: „Du-te, dar adu-ţi aminte totdeauna de fratele tău, în rugăciunile tale, milostenii şi aduceri (de jertfe) făcând, că foarte mult foloseşte pe mort milostenia şi aducerea (de jertfă la Sf. Altar) cu credinţă” (Mântuirea Păcătoșilor).

 (Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)