Hulitorul Maicii Domnului, ucis prin judecata de sus
Un oarecare Teodorit,
evreu necredincios, era de meserie corăbier. Iar pe fiul său Ilie, ca pe un
urâtor de oameni şi de Hristos ce era, l-a făcut supraveghetor peste lucrarea
creştinilor care erau supuşi lui.
În ziua unui praznic al
Preaslăvitei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, când era ceasul mergerii
la Sfânta biserică, toţi lucrătorii aceluia rugau pe fiul lui Teodorit, ca să le
dea drumul să se ducă spre a lua parte la dumnezeiasca Liturghie. Iar acela n-a
voit, ci a început a-i înjura şi a batjocori pe Prealăudata Născătoare de
Dumnezeu, numindu-o pe dânsa Născătoare de om şi alte multe ocări zicându-i.
Însă mai mult s-a lăudat întru răutate, cel ce se socotea atotputernic, căci
chiar în ceasul acela când zoreau toţi şi lucrau la facerea de corăbii, a căzut
catargul cel mare şi din toată mulţimea poporului ce lucra acolo, pe nimeni n-a
ucis, nici n-a rănit, ci numai pe acel cumplit vrăjmaş şi potrivnic al
Preasfintei, Născătoarei de Dumnezeu. Fiind groaznic lovit, chiar în capul cu
care a gândit şi peste gura cu care a hulit, creierii lui risipindu-se, a căzut
mort, ticălosul. Iar poporul mergând la Biserică şi îndoit praznic serbând cu
bucurie, a strigat cu mare glas: „Mare este Dumnezeul credinţei creştinilor, căci
a dat batjocoritorului şi hulitorului de Dumnezeu, dreaptă şi înfricoşată răsplătire
gurii şi limbii lui celei spurcate” (53, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția
1924 şi 1990).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu