Călugăriţa care a iubit pe Maica Domnului a fost condusă la cer de cete îngereşti
O călugăriţă, care se
chema Romula, locuia lângă o biserică închinată Maicii Domnului, căreia îi
slujea cu toată dragostea fiinţei sale. Pentru aceea a dobândit multă milă şi
dar de la Sfinţia Sa. Când era aproape să moară, a chemat pe stareţa ei, care
se numea Redempta. Peste noapte ea a vegheat, împreună cu alte călugăriţe, la
căpătâiul Romulei. În acea vreme, fiind miezul nopţii, s-a coborât din cer o
lumină mare care a umplut de strălucire chilia aceea şi pe dânsele le-a
înspăimântat foarte. Romula văzând aceasta, a zis către stareţa sa: „Nu te teme
maică, eu în curând voi muri”. După aceea, lumina s-a înălţat, rămânând în
chilie un miros de bună mireasmă. A patra noapte, Romula iar a chemat pe
stareţa sa și pe duhovnicul său, de la care a primit Sfânta Împărtăşanie. În
acea vreme, în uliţa dinaintea casei ei, s-au arătat două cete de îngeri de lumină.
Unii rosteau Psalmi, iar ceilalţi cântau o cântare ca aceasta: „Romula a murit
şi îngerii cântând îi duc sufletul ei la cer”. După aceea, îngerii s-au înălţat
la cer împreună cu sufletul ei. Când îngerii nu s-au mai văzut, nici cântarea
nu s-a mai auzit şi nici buna mireasmă nu s-a mai simţit (275, Minunile Maicii
Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925)
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu