PLIMBARE

 

UN ALTFEL DE WEEK-END

Asa cum am mai scris pe blog, manastirea noastra de suflet, unde mergem cat de des putem, este manastirea Dintr-un lemn. Aici primim sfat, aici “ne incarcam bateriile”. Pe de alta parte, anul acesta ne-am propus sa petrecem un week-end pe luna intr-o excursie. Pentru ca nu mai fusesem de la inceputul iernii, pentru luna martie am ales sa mergem la Dintr-un lemn.

De obicei ne cazam la pensiuni din zona, insa de data aceasta am facut ascultare de maica stareta si am ramas doua nopti la manastire. Deci, doua zile si doua nopti fara acces la internet, fara acces la TV, insa cu multe momente de rugaciune.

Am ajuns la Dintr-un lemn seara, in jur de ora 20. Maicutele de la bucatarie ne asteptau, stiind ca venim de la drum lung. Am servit cina, iar dupa ce am primit camera, ne-am bucurat din plin de linistea din curtea manastirii. Nu se auzea decat ciripitul pasarelelor.

Oboseala acumulata in timpul saptamanii, linistea din jurul nostru, ne-au trimis foarte repede la somnic.

Sambata dis de dimineata, nu ne-a mai trezit telefonul, ci toaca si clopotul. Ce sunet frumos. Pe jumatate treziti, am pornit spre biserica, pentru ca incepuse Sfanta Liturghie. Nu stim cand a trecut timpul, cand a venit miezul zilei. 

Dupa pranzul servit la trapeza, ne-am bucurat de invataturile parintelui Ghenadie, urmate de ale maicii starete. Nu ne saturam sa ii ascultam, insa treburile manastirii sunt multe. Si, pentru ca una dintre maicute era foarte necajita ca ii murise un cumnat si nu avea cu ce sa ajunga la Ramnicu Valcea si, de aici, mai departe spre Alba, ne-am oferit noi sa o ducem. Doamne, ce mult s-a bucurat. Dupa ce am lasat-o pe maica la autogara, noi ne-am indreptat spre manastirea Bistrita. 

De cate ori ajungem in acea parte a tarii si avem ocazia, mereu venim la Bistrita pentru a ne inchina la moastele Sfantului Grigorie Decapolitul. Mereu plecam de aici cu suflet linistit, cu credinta ca Sfantul este alaturi de noi si se roaga pentru noi.

Am ajuns la Dintr-un lemn in jur de ora 17, cand deja incepuse slujba Utreniei. Am vrut sa renuntam la masa de seara, insa maicile au insistat, asa ca am facut ascultare,. Abia la masa ne-am dat seama cat de foame ne era.

Restul serii l-am petrecut la biserica, la slujba ce s-a terminat in jur de ora 21. Cat de frumoasa a fost slujba de scoatere a Sfintei Cruci.

Duminica de dimineata participarea la Sfanta Liturghie si la slujba de maslu ce a urmat. Daca slujbele din cursul saptamanii au loc in bisericuta mica, slujbele de duminica si in sarbatori se oficiaza in noua biserica a manastirii. Ma uitam ca, la cat de mare este noua biserica, duminica nu aveai unde sa arunci un banut, atat de multa lume era.

Stiind ca avem drum lung pana acasa, imediat dupa slujba maica stareta ne-a trimis la masa. Am mancat si am plecat.

In toate aceste zile, nu am mai simtit timpul comprimat, el a trecut incet si cu foarte multa bucurie.