Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Achila, ale Sfintilor Mucenici Iust si Iraclie si ale Sfantului Cuvios Nicodim Aghioritul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Cuvânt despre
pocăintă.
Spunea un oarecare
părinte, zicând că în Tesalonic este o mănăstire de fecioare. Iar una dintre
acestea, din lucrarea vrăjmasului, a vrut să plece din mănăstire. Si, plecând,
a căzut în desfrânare, că asa a amăgit-o vrăjmasul. Si, după ce a căzut în
păcat, a petrecut câtăva vreme în desfrânare, apoi, iarăsi, aducându-si aminte
de Dumnezeu, se gândea la pocăintă. Si, pornindu-se să vină spre mănăstirea din
care era, dorea, din tot sufletul, să se pocăiască. Dar, ajungând acolo a căzut
înaintea portii si a murit. Deci, a arătat Dumnezeu, unui episcop, moartea ei.
Si a văzut episcopul pe Sfintii îngeri venind si luându-i sufletul ei, iar pe
draci, mergând în urma lor si certându-se cu ei. Si Sfintii îngeri le-au zis:
„Nouă ne-a slujit atâtia ani; al nostru este sufletul.” Iar, certându-se ei
multă vreme, ziceau dracii: „Si la mănăstire a mers cu lenevire, deci cum ziceti
că s-a pocăit?” Si au răspuns îngerii si au zis: „Dumnezeu, văzându-I gândul ei
plecat acum spre pocăintă, măcar că n-a mai avut vreme de pocăintă si de
mărturisire, din pricina mortii, i-a primit pocăinta ei. Că, a se pocăi, stătea
în puterea ei, pe când viata fiecăruia, Atottiitorul Dumnezeu o stăpâneste.”
Si, asa rusinându-se, dracii au fugit. Pentru aceea, cu pază să umblăm si să
vietuim, că nu stim în care ceas ne va lua pe noi moartea, care, facă Domnul,
să ne găsească în pocăintă si cu păcatele mărturisite.
(Proloagele)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu