Maica Domnului, arătându-se în slavă cerească, izbăveşte de nebunie şi converteşte pe un tătar
Un tătar era cuprins de lingoare şi avea crize foarte mari. Odată adormind toţi cei ce erau cu dânsul, el a fugit în pustii şi a umblat nebun trei zile. A patra zi şi-a venit în fire şi a văzut o lumină mare, sus pe munte. Suind el pe muntele acela, a văzut un Împărat minunat şezând într-un scaun de aur, iar de-a dreapta lui a văzut-o pe Precista, inconjurată de lumină nespusă, şezând în scaun tot de aur. Şi era locul acela plin de ingeri, iar feţele lor străluceau ca stelele. Îndată a trimis Împăratul o slugă de l-a îmbrăcat cu o haină (căci era gol) şi l-a dus la Împăratul, care i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul creştinesc, Împăratul şi Dumnezeul cel de veci”. După aceea un ostaş, călare pe un cal alb, l-a luat pe dânsul şi l-a dus în oastea tătarilor. Acolo l-a însoţit trei zile, apoi nu l-a mai văzut. Tătarul acela a căutat între poporul său doi preoţi creştineşti, şi după porunca lui Hristos, învăţând de la dânşii credinţa creştinească, s-a botezat dimpreună cu mai mulţi tătari şi aşa au petrecut viaţă sfântă (200, Minunile Maicii Domnului 400, deprofesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu