Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (IX)

Fericitul Staret Paisie (+1994) este poate unul dintre ultimii asceti adevarati ai Sfantului Munte. Staretul a dus o viata ascetica foarte inalta. Cine ar putea povesti cu vrednicie si in amanunt marile nevointe si izbanzi ale Staretului: desavarsita nepatimire fata de cele lumesti, ravna lui fierbinte pentru Credinta Ortodoxa si neintrecuta lui iubire de oameni, privegherile, culcarile pe jos, neincetata nevointa a trupului si a sufletului, bunatatea si intreaga lui intelepciune care uimea si puterile ingeresti, simplitatea imbracamintii sale si mai mult decat toate, maica virtutilor, smerita cugetare?

In ciuda tuturor acestor virtuti, Dumnezeu a ingaduit sa sufere de foarte multe boli, pentru a-l curati, precum aurul in topitoare si astfel sa-l bage in Imparatia Sa.

Trupul sau istovit din pricina postului, a privegherilor si a nevointelor duhovnicesti, suferea atat de mult, incat este de mirare cum de a rezistat atatia ani si nu a cedat. Nemilostiva boala a cancerului, stomacul sau chinuit, hemoragiile, problemele de respiratie si altele, “care nu au numar”, i-au facut trupul foarte sensibil.

Staretul Paisie, in ciuda numarului mare de boli si a durerilor insuportabile care il faceau sa se asemene unui mucenic, ramanea intotdeauna linistit. Niciodata nu s-a plans lui Dumnezeu: “De ce Doamne ai trimis peste mine atatea dureri? De ce o astfel de mucenicie zilnica si continua?”. Durerile le considera o binecuvantare cereasca, iar bolile ca pe o dreptate dumnezeiasca pentru pacatele sale, asa cum obisnua sa-i invete pe altii. In aceasta mucenicie si in iadul durerilor in care se afla, singurele cuvinte pe care le rostea sfintita sa gura erau: “Dulcea mea Maicuta! Dulcea mea Maicuta!”. Si Maica Domnului il auzea si-l intarea intotdeauna in durerile trupesti, astfel incat sa poata urca cu rabdare si fara sa murmure muceniceasca Golgota.

Dar intr-o buna zi a lasat cele pamantesti pentru cele ceresti, cele trecatoare pentru cele vesnice si a mers sa se odihneasca in locasurile Maicii Domnului, avand pe buze cuvintele: “Dulcea mea Maicuta!’.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)