Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (VI)

Batranul Leontie (+1876) urcaineanul, care a trait in Schitul Sfantului Dimitrie-Lacu din Sfantul Munte treizeci si cinci de ani, atunci cand era nevoit sa iasa din schit pentru diferite treburi, simtea in sufletul sau dorinta de a face multe metanii in fata icoanei Maicii Domnului pentru a se incredinta pe sine ocrotirii ei. El se ruga ca sa poata indura fara tulburare tot ceea ce i s-ar putea intampla, caci asa cum spunea, monahul nu trebuie sa iasa din chilia sa fara pregatirea necesara.

Odata batranul Leontie a mers la Karyes, la un monah bulgar, cunoscut de-al sau, care l-a primit cu multa dragoste. Insa acesta nu avea timp sa stea cu el, caci nu-i ingaduia ascultarea pe care o avea. Astfel, i-a aratat parintelui Leontie arhondaricul unde se putea odihni, pana cand el avea sa-si termine treburile, dupa care ii putea vorbi. Staretul Leontie, rugandu-se neincetat, a intrat in camera de primire, s-a inclinat pentru a-i saluta pe cei aflati acolo si a spus:

-Binecuvantati, parintilor!

In acea clipa se gasea acolo un monah care dintr-odata, de parca l-ar fi stapanit diavolul, a inceput sa-l ocarasca cu niste cuvinte lumesti ce nu se puteau rosti. Un oarecare monah roman, care semana cu batranul Leontie foarte bine, ii facuse rau, iar el credea ca este aceeasi persoana. Parintele Leontie, care avea alaturi de el sprijinitoare si aparatoare pe Maica Domnului, care il ocrotea ca un inger pazitor, repeta cu seninatate: “Asa este, parinte, asa este. Spui adevarul”.

Celalalt a inceput sa caute o bucata de lemn ca sa-l loveasca, dar fiindca in tot arhondaricul nu gasea unul potrivit, a iesit afara ca sa gaseasca vreunul.

Staretul, fiind intarit de Maica Domnului, a ramas la locul sau si dupa ce a suspinat catre Nascatoarea de Dumnezeu, si-a zis in sine: “Vezi, Leontie, dovedeste acum pentru ce lucruri te-ai pregatit!”. Credinta lui in Nascatoarea de Dumnezeu nu il parasise. Nadajduia ca ea il va intari atat de mult, incat rabdarea lui nu se va sfarsi pana cand necunoscutul monah nu va inceta sa-l loveasca.

Cand ocaratorul s-a intors, Steretul se astepta ca acela sa se napusteasca asupra lui, dar monahul a cazut la picioarele lui si-l ruga sa-l ierte. Ce se intamplase? Ocaratorul, cautand un bat, s-a intalnit cu staretul chiliei, care l-a intrebat cum petrece duhovnicul Leontie la arhondaric. Abia atunci si-a dat seama de marea lui greseala. Insa Maica Domnului isi savarsise minunea si astfel staretul nu a fost vatamat. Fiind fara de rautate, dar vazand si smerenia si pocainta monahului, duhovnicul Leontie i-a spus:

-Dumnezeu sa te ierte! Iti dau numai acest mic canon: sa faci o suta de metanii la Maica Domnului!

Acela a inceput indata sa le faca si atunci marinimosul staret si-a dat seama de pocainta lui sincera. De aceea i-a si spus: “Ajunge! Sunt destule….”.

Maica Domnului a randuit astfel lucrurile, incat sa-l intareasca in rabdare pe parintele Leontie si sa-l aduca la pocainta pe monahul ocarator.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)