Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (V)

Cel intru fericita adormire, ieromonahul Ioachim Spetieris, de mic copil a avut o mare dorinta de a se inchinovia intr-una din sfintele manastiri pentru a invata “arta artelor si stiinta stiintelor”, potrivit spuselor Sfantului Grigorie Teologul, si a pune cu bucurie faptuirea drept temelie contemplatiei. Si astfel “ranindu-i-se sufletul de dor dumnezeiesc” si “intraripandu-se cu dragostea cea sfanta”, l-a iubit pe Domnul din tot sufletul sau.

Dar cei din familia lui s-au impotrivit foarte tare atunci cand le-a spus despre dumnezeiasca lui dorinta si despre sfintele lui simtaminte. Rudele lui voiau ca el sa sporeasca in cele lumesti, insa el cauta urcusuri dumnezeiesti. Aceia voiau sa-l insoteasca cu o mireasa a veacului acestuia, dar el cauta si-L dorea pe Mirele ceresc si logodna Duhului. Fusese ales pentru petrecerea ingereasca, iar cuvintele “Mai buna decat toate este fecioria” i se inradacinasera in inima. Intr-o zi l-au ocarat cu atata salbaticie, de parca ar fi facut o crima foarte grea. Despre aceasta scrie insusi parintele Ioachim: “Eu am tacut atunci cand am auzit toate acestea, desi in inima mea m-am mahnit foarte mult. Tatal meu a rostit in mania lui si cuvinte grele impotriva cinului monahal, care atat de mult mi-au ranit inima, incat imi spuneam in sinea mea: “Moartea este pentru mine mai degraba o binefacere!”.

In acea seara am ramas singur si am plans toata noaptea, chemand-o in ajutor pe Maica Domnului. Si asa cum stateam acolo in genunchi si plangeam, am auzit o voce in adancul inimii mele, care-mi spunea: “Sfantul Munte”. Indata dupa aceasta mi-a venit o dorinta sa plec in Sfantul Munte si sa imbrac acolo schima monahala”.

Maica Domnului auzise suspinul inimii micutului Ioachim si incuviintase dorinta lui launtrica. Minunea se savarsise in inima lui, iar toate injosirile si defaimarile pe care le suferise, disparusera.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)