Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (II)

O mare personalitate duhovniceasca a Sfantului Munte, care a continuat traditia Parintilor din vechime si care s-a invrednicit sa devina vazator al semnelor minunate pe care le savarsea Maica Domnului, a fost ieromonahul Gavriil. A trait o viata ascetica, iar smerenia sa era ca cea a unui copil. Nevointa sa savarsita cu cuget barbatesc il facea sa nu se deosebeasca intru nimic de nevointele marilor Parinti din vechime.

Parintele Gavriil se tragea din satul Vosinico-Arcadia si locuia in chilia numita “Ianakopole”, cu hramul “Buna-Vestire”.

Odata parintele Gavriil a povestit o intamplare pe care a trait-o cand statea la staretul Ioachim.

Intr-o dimineata, in ajunul “Bunei-Vestiri”, batranii lui l-au trimis la Karyes pe jos, sa faca rost de lucruile necesare pentru hram. Atunci cand a plecat era un timp minunat. Mersul pe jos prin acele locuri frumoase si inverzite ii pricinuia o astfel de incantare duhovniceasca, incat nu obosea sa cante laude Maicii Domnului, ocrotitoarea Sfantului Munte.

La intoarcere, insa, timpul s-a stricat. Tuna si fulgera atat de tare, incat ai fi spus ca este a Doua Venira. Pe drum l-a prins o ploaie torentiala, asa cum se intampla adesea in Sfantul Munte. Nu vedea nimic, in fata, ci mergea orbecaind. Parca se repeta potopul lui Noe. Cand ajunse la torentul lui Vela, vazu ca era cu neputinta sa treaca de cealalta parte. Apa curgea navalnic si vuia precum o fiara salbatica, tarand cu ea tot ce intalnea in cale. Atunci s-a asezat sub un copac si a inceput sa se roage fierbinte Maicii Dopmnului. A inceput sa cugete in sinea sa ca atunci cand vin greutati de netrecut, crestinul trebuie sa rabde, pentru ca va veni si timpul mangaierii si va rasari iarasi soarele luminos.

Cei doi parinti care ramasesera la chilie, au mers in biserica si au cantat “Paraclisul Maicii Domnului”, pentru ca aceasta sa-l ajute pe parintele Gavriil in clipele grele prin care trecea.

Deodata staretul a vazut ca in toiul acelei ploi torentiale un mirean ii trimite un animal de povara cu care sa treaca torentul. Atunci staretul Gavriil s-a gandit: “Ce face acest om binecuvantat aici, pe asa potop? De unde a venit? Oare Dumnezeu l-a trimis ca sa ma ajute in aceasta situatie grea?”.

Apoi staretul s-a urcat pe animal, pe care ai fi spus ca cineva nevazut il conducea, si a trecut raul, dupa care a multumit necunoscutului caraus si l-a binecuvantat cu mii de binecuvantari.

Fiindca incepuse deja sa se intunece, staretul a alergat ca sa ajunga la chilia lui, caci trebuia sa fi inceput privegherea pentru sarbatoarea Bunei-Vestiri. Atunci cand a ajuns, i-a gasit pe parinti adunati in biserica, cantand “Paraclisul Maicii Domnului” pentru izbavirea lui. Cand le-a povestit ce i s-a intamplat la Vela, cu totii s-au incredintat ca Maica Domnului il trimisese pe Arhanghelul Gavriil ca sa-l ajute pe robul ei cel credincios, ce purta acelasi nume ca arhanghelul.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)