Minunile Maicii Domnului

 Un orb, chemând numele Maicii Domnului, îşi recapătă vederea şi ruşinează pe evrei

În vremea lui Bonifatie, papa Romei, care a cerut de la Foca împăratul, o capişte păgânească ce se chema Panteon şi au închinat-o în cinstea Precistei, a fost în Roma o mare ceartă între creştini şi între evrei, despre întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Evreii ziceau că nu poate fi un lucru ca acesta, ca o fecioară să nască, iar creştinii stăruiau în credinţa lor.

Era în vremea aceea un orb din naştere, care cu multă înţelepciune combătea pe evrei, susţinând întruparea lui Hristos din Preacurata şi pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Evreii neputând să-i stea împotrivă, au început a râde de orb, zicându-i: „Dacă Hristosul tău ar fi Dumnezeu, ţi-ar da şi ţie vederea, orbule!”. La care orbul le-a răspuns: „Aşteptaţi până în trei zile, şi veţi vedea prin mine, puterea lui Dumnezeu”.

Peste trei zile, la praznicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-au adunat în biserică soborul bisericesc în frunte cu papa Bonifatie, drept-credincioşii creştini din Roma, deasemeni şi un număr mare de evrei, cu care urma să se discute despre întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Din porunca lui Bonifatie, în biserică era prezent şi orbul acela. După ce a început Sfânta Liturghie, orbul acela s-a rugat cu credinţă Maicii Domnului, după care a încheiat cu cuvintele: „Bucură-te Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Marie!”. În acel moment i s-au deschis ochii orbului şi vedea. Creştinii văzând această mare minune, au început a striga cu glas mare: „Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie”, iar evreii au crezut şi ei în Hristos. Puţini dintre ei, care au rămas în necredinţă, îngrozindu-se au fugit din Roma (202, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)