Fuga de slava omeneasca

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Teodosie, incepatorul vietii calugaresti de obste din palestina si ale Sfantului Cuvios Vitalie, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric despre un călugăr, care a fugit de slava omenească.

Un călugăr egiptean vietuia aproape de Constantinopol, pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408—450). Si umbla, trecând pe acolo, împăratul. Si, lăsând toti însotitorii, împăratul a mers singur si a bătut în usa călugărului. Si după ce i-a deschis, nu l-a cunoscut cine era, însă l-a primit pe el ca pe un ostas, iar după ce a intrat, făcând rugăciune, s-a asezat. Si a început a-l întreba împăratul: „Cum se află părintii cei ce sunt în Egipt?”. Iar el i-a răspuns: „Toti se roagă pentru mântuirea ta,”. Si i-a mai zis lui bătrânul: „Mă rog, să mănânci putin.”. si i-a înmuiat lui pâine de a sa si a turnat untdelemn si sare si a mâncat; apoi i-a dat lui si apă si a băut. Deci, i-a zis lui împăratul: „Oare stii cine sunt eu?”. Iar el i-a răspuns: „Dumnezeu te stie pe tine.”. Atunci i-a spus lui: „Eu sunt Teodosie, împăratul.”. Si îndată, i s-a închinat lui bătrânul. După aceea, i-a zis lui împăratul: „Fericiti sunteti voi, că nu aveti grijile vietii acesteia. Cu adevărat, ca împărat m-am născut si crescut, însă niciodată n-am mâncat pâine cu asa dulceată, nici apă n-am băut asa precum astăzi; foarte cu dulceată am mâncat si am băut.”. Si i-a zis lui staretul: „Fiindcă noi, călugării, toate bucatele noastre le facem cu binecuvântare, pentru aceea, dulce este si această proastă mâncare. Iar în casele voastre toată osteneala bucatelor voastre celor multe o fac slugile si binecuvântare nu iau de la nimeni.”. Deci, a început împăratul, de atunci, a cinsti pe călugări si a le da câte ceva. Iar staretul, lepădând cinstea dată de împărat, a fugit si a mers în Egipt.

 

(Proloage)