Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Antonie cel Mare si ale Sfantului Cuvios Antonie cel Nou de la Veria, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt despre un călugăr Martirie, care a purtat pe Hristos.
În pământul Savoriei a
fost un călugăr Martirie, iubitor de Hristos, iubitor de săraci si milostiv,
tânăr cu vârsta, dar bătrân cu mintea si viată curată având. Deci, acesta avea
un obicei de mergea, de la mănăstirea sa, în alta, la un părinte duhovnicesc,
pentru rugăciune. Si, odată mergând el, a aflat pe un sărac zăcând în cale si
plin de răni, vrând să meargă si el tot acolo, dar nu putea pentru slăbiciunea
sa. Si, fiindu-i milă fericitului Martirie de el, si-a întins mantia sa, si
luându-l cu dragoste, l-a dus pe el în spate. Iar când s-a apropiat de
mănăstire, părintele lui cel duhovnicesc, care cu ochi proorocesti îl văzuse pe
el, îndată a strigat către călugării săi, zicând: „Alergati de grabă si
deschideti portile mănăstirii că, fratele Martirie vine, aducând pe Dumnezeu”.
Si ajungând fratele la poarta mănăstirii, s-a pogorât Săracul din spatele lui
si i s-a arătat lui având chipul precum este zugrăvit pe icoană Izbăvitorul
neamului omenesc, Dumnezeu si Omul, Mântuitorul Iisus Hristos, si se ridica la
cer sub privirea lui Martirie. Iar pe când se înălta, a zis către dânsul: „O,
Martirie, tu nu M-ai trecut pe Mine cu vederea pe pământ, nici Eu pe tine la
cer nu te voi trece cu vederea. Tu acum ai căutat cu milă spre Mine, si eu în
veci te voi milui pe tine.” Si, acestea zicând, S-a făcut nevăzut.
Deci, intrând el în
mănăstire, i-a zis lui părintele cel duhovnicesc: „Frate Martirie, unde este
acela pe care l-ai adus?” A răspuns zicând: „De as fi stiut, părinte, cine
este, m-as fi tinut tare de picioarele Lui.” Atunci a spus tuturor călugărilor
ceea ce se făcuse. Si l-a întrebat pe el părintele, zicându-i: „Oare el ti se
părea greu tie, fiule?” Iar el a răspuns: „Nu, părinte, când îl duceam nu simteam
nici o greutate. Că duceam pe Cela ce mă poartă El pe mine, Care poartă pe
toată lumea cu neosteneală si numai prin Cuvânt pe toate le tine. A Căruia este
slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu