Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru aducerea moastelor Sfantului ierarh Ioan Gura de Aur, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre omul ce s-a tămăduit la mormântul Sfântului Ioan Gură de Aur, prin a sa pocăintă.

Când au adus trupul Sfântului din Comane cu mare cinste, si l-au asezat pe el în biserica Apostolilor, atunci un om din cei puternici ai Constantinopolului, fiind bolnav si având credintă mare în Sfântul Ioan Gură de Aur, a poruncit slugilor sale să-l aducă pe el în cinstita biserică a Sfintilor Apostoli, unde este mormântul cel tămăduitor al purtătorului de Dumnezeu părinte Ioan Gură de Aur. Iar, după ce l-au dus pe el întru acea cinstită biserică, s-au rugat cu lacrimi si l-au pus pe pat. Deci, zăcând el si bolind, chema ajutor pe Sfintii Apostoli ai lui Hristos si pe Sfântul, Părintele nostru Ioan Gură de Aur, ca să-l miluiască pe el în primejdia lui, aducându-si aminte de cele necuvioase fapte făcute de el, înainte de îmbolnăvire. Iar când gândea la acestea, tânguindu-se, zicea: „Amar mie si vai de ticălosul cel nepocăit, cum voi merge pe calea dintru care nu mă voi mai întoarce? Si cum voi suferi certarea înfricosatului Judecător si muncile cele netrecătoare si vesnice?”.

Deci, acestea grăindu-le acela, si mai multe decât acestea, tânguindu-se, cam pe la al saselea ceas, toti au iesit din cinstita biserică, si numai singur bolnavul a rămas si, căutând spre bolta acelei sfinte biserici, a văzut chipul Domnului nostru Iisus Hristos si a început a grăi către Dânsul asa: „De chipul tău, Stăpâne, desi zugrăvit de mâini omenesti, mă cutremur si mă tem. Dar cum eu, ticălosul, Te voi vedea pe Tine, înfricosatul Judecător, când vei veni să judeci toate? Gresit-am, Stăpâne, iartă-mă pe mine, că n-am păzit poruncile Tale.”. Deci, acestea grăindu-le acela, a început a-si mărturisi păcatele sale spre Sfânta icoană. Iar, după ce, cu de-amănuntul, le-a spus pe toate, si-a mai adus aminte încă de alt păcat, pe care îl făcuse, si a început a zice: „L-am făcut Stăpâne, însă nu îndrăznesc, a-l spune, nu îndrăznesc, Iubitorule de oameni, nu îndrăznesc, Milostive.” Deci, acestea zicându-le el, a venit un glas de la Sfânta icoană, zicând: „Spune, omule!”. Iar după ce l-a spus si pe acela, a venit alt glas si i-a zis: Iartă-ti-se tie păcatele tale!”.

Iar după ce s-a pogorât acel glas înfricosat, s-a sculat omul sănătos si a căzut cu fata la pământ, strigând cu glas mare si înăltând cântări de multumire lui Dumnezeu, Celui ce nu voieste moartea păcătosului, ci asteaptă întoarcerea pocăintei si voieste ca toti oamenii să se mântuiască si la cunostinta adevărului să vină. Deci, închinându-se chipului Mântuitorului Hristos si tămăduitorului mormânt al purtătorului de Dumnezeu părinte Ioan Gură de Aur, s-a dus la casa sa si, cealaltă vreme a vietii sale a petrecut-o în curătie si cu pază. Dumnezeului nostru, slavă!

(Proloage)