Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Gheorghe Hozevitul
si ale Sfintei Cuvioase Domnica, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt despre un episcop, clevetit către papa de la Roma.
Ne spunea nouă ava
Teodor romanul, zicând că, la treizeci de stadii de la cetatea Romei este o
cetate mică, ce se numeste Romul. În această cetate mică a fost un episcop
foarte înalt în bunătăti, însă, odată, a mers oarecine din cetatea Romul la
fericitul Agapit, papa Romei, si a pârât pe episcopul lor, zicând că din vase
sfintite mănâncă. Iar papa, auzind, s-a mirat si a trimis pe doi clerici de au
adus pe episcop legat si l-au pus în temnită si a sezut episcopul trei zile în
temnită. Si sosind Sfânta Duminică, când se odihnea papa si se lumina de ziuă
spre Duminică, a văzut în somn pe un oarecine, care i-a zis Lui: „întru această
Duminică să nu slujesti tu, nici altul din clerici, nici episcopii cei din
cetate, ci episcopul pe care îl ai în temnită închis, aceluia să-i zici să
meargă să slujească.”. Iară desteptându-se papa, nu se dumirea de visul ce
visase si zise întru sine: „Eu am o anume învinuire despre dânsul, apoi unul ca
acesta să slujească?”. Si a venit, iarăsi, al doilea glas către dânsul,
zicându-i în somn: „ti-am spus tie, episcopul cel din temnită, acela să
slujească.”. Tot asa, si a treia oară i s-a arătat lui. Însă tot nedumirindu-se
papa de aceasta si desteptându-se, a trimis la temnită si, chemând pe episcop,
l-a întrebat pe el, zicând: „Episcope, ce fel este necazul tău?”. Iar episcopul
nu-i răspundea nimic, fără numai: „Păcătos sunt”. Apoi, după ce alta nimic n-a
spus episcopul, atunci i-a zis lui papa: „Astăzi, tu vei sluji”.
Si, iată, stând el
înaintea Sfântului altar, după porunca papei, iar papa stând aproape de dânsul
si diaconii stând împrejur, si începând episcopul Sfânta Liturghie, când a
rostit el rugăciunea Sfintei Prefaceri, înainte de sfârsitul ei, a început si a
doua oară tot rugăciunea aceea, încă iarăsi si a treia oară si a patra oară,
zicând aceeasi rugăciune; si toti se minunau pentru acea zăbavă. si atunci a
zis papa: „Ce este aceasta? Că de patru ori aceeasi rugăciune zici si nu
sfârsesti?”. Si a răspuns episcopul: „Iartă-mă stăpâne sfinte, pentru că n-am
văzut după obicei venirea Sfântului Duh, si pentru aceasta nu sfârsesc
rugăciunile. Ci, preasfinte stăpâne, pe diaconul ce stă aproape si tine ripida,
depărtează-l pe el din Sfântul altar că eu nu îndrăznesc să-i zic lui.”. Deci,
a poruncit fericitul Agapit, de s-a depărtat. Si a văzut episcopul si papa
venirea Sfântului Duh, acoperind pe papa si pe episcop, pe toti diaconii care stăteau
înainte si Sfânta Masă, vreme îndelungată. Atunci a văzut Agapit, că mare om
este episcopul, si că numai clevetire a fost si l-a slobozit pe el, cu pace, la
episcopia sa. Si s-a hotărât să nu mai osândească, asa, dintr-odată si degrabă,
ci cu multă luare aminte, cu răbdare si asteptare.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu