Pilda

 Pentru Taierea-imprejur cea dupa trup a Domnului si pentru rugaciunile Sfantului Ierah Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, si mama sa, Sfanta Emilia, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.

Întru această zi, al Sfântului Antioh, despre vorbirea desartă.

Desartă vorbă si umblarea zadarnică se nasc din nefrica de Dumnezeu si din neasteptarea bunătătilor celor viitoare. Dacă ne-am teme de osândă, n-am fi grăitori în desert niciodată. Că al Domnului este cuvântul că, vom da seama, în ziua judecătii, de tot cuvântul desert, de vreme ce cuvintele desarte nu aduc nici un folos sufletului. Drept aceea, de trebuintă este nouă să ne înfrânăm cu sila si să nu dăm loc cuvântului celui desert. Si se cade nouă, cu toată ferirea, să ne păzim inima noastră si gura, si cele adevărate să grăim, ca niste oameni desăvârsiti si întregi, iar mai vârtos noi, cei care învătăm pe altii din cărti, ca să nu auzim zicându-ni-se nouă: „Cela ce înveti pe cel de-aproape, pe tine de ce nu te înveti?” (Rom. 2, 21).

Că semn al desertăciunii este pentru acela care necontenit grăieste, precum si la cartea Proverbelor s-a zis: „Gura neînchisă grăieste fără de rânduială si cel fără de minte înmulteste cuvintele. Si înaintea omului limbut să nu spui viata altuia.” Iar Iov zice prietenilor săi: „Voi să fiti muti, că tăcerea va fi vouă întelepciune.”. Si altul zice: „Fericit este omul cel ce nu alunecă cu limba sa si acela ce trăieste fără de sfadă.” Si iarăsi: „tine-ti limba ta, ca să petreci fără de sfadă. Cel ce nu iubeste vorbele, împutinează răutatea.”. Dar zice si Ecleziastul: „Cuvintele celor întelepti sunt dar, iar buzele celui nebun sunt potop cumplit. Că începătura gurii lui este răutatea.” Iar la Proverbe zice: „Cel ce iubeste viata îsi crută gura sa.” Asemenea si Apostolul: „Tot cuvântul de rusine să nu iasă din gura voastră, fără numai ce este bun si de folos, ca să dea dar celor ce aud.”

Deci, având, iubitilor, atâtea mărturii, cu toată sârguinta să ne îndepărtăm de vorba desartă cea fără de folos si, mai vârtos, de suflet vătămătoare, aducându-ne aminte totdeauna de cercetarea cea înfricosătoare, pe care a hotărât-o Domnul, zicând: „Adevăr, zic vouă, că de orice cuvânt desert ce vor grăi oamenii, vor da pentru el răspuns în ziua judecătii Dumnezeului celui viu.”. A căruia este slava, în veci! Amin.

 

 

 (Proloagele)