Cuvant al Parintelui Efrem Sirul

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Ermil si Stratonic si ale Sfantului Ierarh Iacob, episcop de Nisibe, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre pocăintă si viata cea desfătată.

Domnul nostru Iisus Hristos si Dumnezeul nostru zice în Sfintele Evanghelii: „Deci, si voi fiti gata că în ceasul în care nu gânditi, Fiul Omului va veni.” (Luca, l2, 40). Nevoiti-vă a intra prin poarta cea strâmtă, care duce la viată. Să călătorim pe calea aceasta, fratilor; ca viata vesnică să mostenim. Călătoriile acestea sunt cu necazuri, dar odihna este fericită. Călătoriile acestea sunt cu întristare, dar răsplătirea este cu bucurie. Călătoriile acestea sunt strâmte, dar sălasul este desfătat. Călătoriile acestea sunt: pocăinta, ajunarea, rugăciunea, umilinta, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcarea pe jos, nespăIarea, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, necinstirile, gonirile, răpirile, osteneala cu mâinile, primejdiile, a fi defăimati si a răbda, a fi urâti si a nu urâ, a pătimi rele si cu bine a răsplăti, a lăsa datornicilor datoriile, a ne pune sufletul pentru prieteni iar, mai pe urmă de toate, a ne vărsa sângele pentru Hristos, când vremea va cere. Acestea sunt călătoriile portii celei strâmte si ale căii cele necăjite, care are răsplătirea cea fericită: Împărătia Cerurilor.

Iar poarta care duce la pierzare, este Largă si calea desfătată. Si umbletele pe această cale sunt, aici, în lumea aceasta, adică, de bucurie făcătoare, iar acolo, de mare scârbă. Aici usoare, iar acolo grele si dureroase. Aici se arată ca niste lucruri de nimic, iar acolo ca niste fiare sălbatice, care muscă pe cei ce le săvârsesc si nu se pocăiesc, după cuvântul Proorocului: „Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce naste” (Ps. 47, 6). Iar răutatea vietii acesteia, adică umbletele căii celelalte, pe care si Apostolul, în parte, le-a numărat, sunt: desfrânarea, înversunarea, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, cearta, pofta, mânia, bătaia, invidia, petrecerile, strigările, cântecele lumesti, fluierăturile, jocurile, scăldaturile, hainele cele moi, prânzurile cele scumpe, bătăile din palme, gâlcevile, somnul cel fără grijă, ura dintre frati, grăirea de rău. Iar, lucrul cel mai rău, decât toate, este nepocăinta si a nu ne aduce aminte niciodată de iesirea, cea din urmă, din viată.

Acestea sunt călătoriile căii celei cumplite, pe care multi sunt cei ce călătoresc. Dar si sălasul cel cuvenit lor îl vor afla. În locul desfătării, foame; în locul betiei, setea; în locul odihnei, chinul; în locul râsului, tânguirea, în locul alăutei, plângerea; în locul îngrăsării trupului, viermele; în locul jocurilor, a fi împreună cu dracii; în locul mestesugurilor drăcesti, întunericul cel mai dinafară si gheena focului si cele asemenea acestora, în ziua cea înfricosată a Judecătii, se va cere de la fiecare de a păzi si dreapta mărturisire a credintei, neîntinată de eresuri, precum a mărturisit-o când a zis: „Mă lepăd de Satana si de toate lucurile lui”. Acestea si cele asemenea acestora se vor cere de la tot crestinul, în ceasul cel înfricosat al cercării. La care, ajută-ne, Doamne, să nu fim osânditi. Că tie se cuvine slava în veci! Amin.

 

(Proloage)