Din viata Sfantului Macarie Egipteanul

 Pentru rugaciunile sfintilor cuviosi Macarie cel Mare si Macarie Alexandrinul, ale Sfantului Ierarh Marcu, mitropolitul Efesului si ale Sfintei Mucenite Eufrasia, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, povestire din viata Sfântului Macarie Egipteanul, despre două femei ce au ajuns la desăvârsire, în lume fiind.

Rugându-se oarecând Cuviosul către Dumnezeu, s-a făcut un glas către dânsul, zicându-i: „Macarie, încă n-ai ajuns la măsura celor două femei, care vietuiesc împreună în cetatea cea de aproape.” Deci, auzind aceasta bătrânul, si-a luat toiagul său si a mers în cetatea aceea si, aflând casa lor, a bătut în usă si îndată una dintre dânsele a iesit cu mare bucurie si l-a primit pe el. Apoi, chemând bătrânul pe amândouă, a zis către dânsele asa: „Pentru voi atâta osteneală am îndurat, venind din pustia cea depărtată, ca să înteleg lucrurile voastre, pe care spuneti-mi-le mie, netăinuindu-le.” Si au răspuns femeile către bătrânul: „Crede-ne pe noi, Sfinte Părinte, că nici în noaptea trecută de patul bărbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi?”. Iar bătrânul stăruia, rugându-le pe ele, ca să-i arate rânduiala vietii lor. Iar ele, silite fiind, au zis: ,,Noi nici un fel de rudenie între noi nu aveam si s-a întâmplat că s-au însotit cu noi doi frati si, cu dânsii, cincisprezece ani petrecând în aceeasi casă, nici un cuvânt rău sau spurcat n-am zis una către alta, nici nu ne-am sfădit cândva, ci în pace până acum vietuim. Si ne sfătuiam cu un gând, ca, lăsând pe sotii cei trupesti, să mergem în ceata sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut să-i înduplecăm pe bărbatii nostri, ca să ne lase pe noi, măcar că foarte cu multe lacrimi si rugăminti i-am rugat pe dânsii. Drept aceea, necâstigându-ne dorirea, am pus asezământ între Dumnezeu si între noi ca nici un fel de cuvânt nesocotit să nu zicem până la moartea noastră.”

Acestea, auzindu-le, Sfântul Macarie a zis: „Cu adevărat, nici fecioare, nici măritate, nici monah, nici mirean, ci hotărârea cea bună o caută Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe însăsi fapta, si fiecăruia, după alegerea cea de bună voie, îi dă pe Duhul Sfânt, Cel ce îndreptează viata tuturor celor ce vor să se mântuiască.”

 

 

(Proloage)