Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Filotei si pentru aducerea moastelor Sfantului Sfintit Mucenic Ignatie Teoforul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, povestire a Sfântului Grigorie Dialogul, despre sărindare.
Ne spunea nouă papa
Grigorie al Romei: „A fost un călugăr, într-o oarecare mănăstire, care îmi
slujea mie, iar, mai pe urmă, începând a se îmbolnăvi, s-a apropiat de moarte.
Deci, îi slujea lui un frate al lui după trup, cu numele Copiosie, care si acum
este viu. Iar cel mai sus-zis frate, văzându-se aproape de moarte, a spus
fratelui său: „Am, a zis el, ascunsi trei galbeni”. Dar acest lucru nu s-a
putut tăinui fată de fratii din mănăstire. Pentru că, cercetând cineva, din
întâmpIare, mâinile fratelui, a aflat acei trei galbeni.
Si cum am auzit aceasta
despre fratele ce petrecea împreună cu noi în mănăstire, n-am trecut-o cu
vederea. Că asezământul mănăstirii astfel este, că, adică, toti fratii de obste
vietuiesc si nimeni nu are la sine nimic. Deci, foarte m-am întrebat cum si ce
să fac, spre curătirea acestui frate si spre pilda si învătătura tuturor fratilor.
Deci, chemând pe iconom, i-am zis lui: Mergi si să nu lasi pe nimeni din frati
ca să vie la fratele cel ce moare, nici cuvinte de mângâiere să audă din gurile
lor. Ci, când va fi aproape de moarte si va începe să cheme pe frati la sine,
să-i zică lui trupescul frate: Pentru cei trei galbeni pe care i-ai ascuns, la
toti fratii esti o urâciune; ca măcar cu acest amar cuvânt să poată a se curăti
de acel greu păcat. Iar, după ce va muri, să nu-l îngropati pe el unde se
îngroapă fratii, ci în gunoi făcând o groapă, acolo să-l acoperiti si cei trei
galbeni împreună peste dânsul să-i aruncati, zicându-i: Argintul tău întru
pierzare împreună cu tine să fie, si aceasta zicând, să-l acoperiti pe el.
Cu aceasta, două
foloase am voit să fac, si aceluia si fratilor: ca pe acela, adică, grija si
mâhnirea cea de la moarte să-l curete de păcat, iar pe ceilalti, mai vârtos,
frica celui osândit să-i mântuiască de la un păcat ca acela, ceea ce s-a si
făcut. Deci, fratele acela, apropiindu-se de moarte, se ruga ca să vină la
dânsul fratii. Si, întristându-se el, i-a spus lui cel de un sânge cu el frate:
Pentru acesti trei galbeni, toti fratii au scârbă de tine. Iar el, pentru
păcatul său, foarte mult suspina si, în suspinele acelea, a iesit din trupul
său. După aceea, l-au si îngropat, asa cum poruncisem. Si, intrând fratii în
grijă pentru osândirea aceluia, îndată au început a-si aduce înaintea mea
lucrurile lor cele netrebnice si proaste, pe care rânduiala mănăstirii le dă
lor voie să le aibă. Încă, foarte m-am temut, ca nu cumva să mă fac si eu
vinovat întru ceva.
Iar după treizeci de
zile de la moartea lui, a început a dori sufletul meu după fratele ce murise si
cu frică mă gândeam la muncile lui si căutam o cale pentru izbăvirea lui. Deci,
chemând pe iconomul la mine, cu mare grijă i-am zis lui: Este destul cât s-a
muncit în foc fratele nostru cel mort. Si datori suntem să-i ajutăm lui, după
puterea noastră, că doar se va izbăvi din acele munci. Mergi, dar, si până la
treizeci de zile Jertfa Mântuitorului să se aducă pentru dânsul. Deci,
ducându-se, s-a făcut asa. Încă si noi am făcut la fel pentru sufletul acela,
până ce fratele cel mort s-a arătat lui Copiosie, cel de un sânge cu el frate,
zicându-i: Până acum, frate, foarte rău m-am muncit, iar acum sunt bine si
întru lumină, pentru că astăzi sfânta împărtăsire am primit. Deci, acestea
văzând si auzind fratele lui, s-a dus la mănăstire, spunându-le tuturor fratilor.
Iar ei, numărând zilele, au aflat că aceea era ziua întru care, cea de a
treizecea jertfă se adusese pentru dânsul. Si acel frate al lui nu stia că,
pentru fratele său fac rugăciune cei din mănăstire, iar acestia nu stiau ce
văzuse despre dânsul fratele lui, cel de acelasi sânge. Si, asa, întru aceeasi
zi, sau înstiintat împreună de cele ce se făceau. Dintru care, un lucru aievea se
arată: „Că, pentru mântuitoarele Jertfe, s-a izbăvit fratele acela din munci.”
Deci, a sluji la cei morti, sărindare, cu adevărat, un lucru prea de folos este.
Amin.
(Proloage)
2 comentarii:
Când eram copil mergeam cu bunica la biserica în fiecare sâmbătă din Postul Mare Făcea sarindare pt cei adormiți. Îmi amintesc cu drag toata rânduiala...
Daa, si eu am invatat de la bunica randuiala sarindarelor. Acum, mai nou, sunt biserici in Ploiesti care fac sarindare si pentru vii, in Postul Mare.
Trimiteți un comentariu