POVETE DUHOVNICESTI

 

FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR

5. LIBERTATE DUHOVNICEASCA

     Nu avem nici un motiv sa ne temem de laude. Trebuie insa sa ne ferim de satisfactia si multumirea pe care le pot naste in interiorul nostru. Avva Isaac spune ca, atunci cand o simtim, aceasta multumire este toata rasplata noastra. Deci sa nu mai asteptam si de la Dumnezeu rasplata pentru binele pe care l-am facut. Lauda este neprimejdioasa atunci cand o primim cu indiferenta si nu ne lasam in voia ei.

     De asemenea, nu te nelinisti pentru faptul ca odata ai luat hotararea sa citesti in fiecare zi la o anumita ora un paraclis, iar acum vezi ca iti este imposibil sa-ti implinesti hotararea. Ma intrebi: ”Pentru ca imi este cu neputinta sa citesc paraclisul la ora hotarata, pot sa o fac mai tarziu, atunci cand impletesc sau am grija de copii?”. Iar eu iti raspun clar: Nu! Lucrul acesta ar fi o greseala. Promisiunile noastre inaintea lui Dumnezeu nu sunt ca o datorie pe care o avem fata de un camatar neinduplecat – un camatar care vrea sa-I dam inapoi pana si ultima rubla, fara sa ii pese de nimic altceva. Domnul nu vrea sa fim sclavi, vrea sa fim liberi.

     Daca intr-adevar, din motive obiective, nu poti duce la capat hotararea ta, da dovada de smerenie si caieste-te, socotindu-te o biata datornica. Daca eviti ispita nelinistii si a enervarii, vei avea mult mai mult folos duhovnicesc decat daca ai citi in graba si cu jumatate de inima cuvintele rugaciunii, care ar fi apoi urmate de multumire de sine si mandrie, pentru ca, zice-se, ai respectat promisiunea ce ai facut-o, in ciuda greutatilor.

(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste duhovnicesti)