FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR
4. SUPUNEREA FATA DE VREREA LUI DUMNEZEU
1. Cu adevarat,
ai castigat profundul meu respect. Insa ceea ce simti tu in legatura cu
accidentul prin care ai trecut se va dovedi in cele din urma mai bun pentru
redobandirea echilibrului tau interior si a stapanirii de sine decat orice
sentiment as incerca eu. Ai dreptate: tu, cu mainile tale, ai construit crucea
pe care trebuie acum sa o ridici. Un sfant spunea candva: ”Lemnul crucii care
iti indoaie acum spinarea cu greutatea lui a rasarit din pamantul inimii tale”.
Si avea dreptate.
Pedepsele
sunt intotdeauna dureroase. Dar atunci cand le primi cu gand smerit, ele ne
aduc mai aproape de Dumnezeu. si ce altceva ne poate interesa mai mult ca
aceasta?
Daca,
in orice situatie, eviti cu grija atat autoindreptatirea, cat si deznadejdea,
Dumnezeu iti va da binecuvantarea Sa.
2. Inca o
data te scufunzi in melancolie si disperare! Oare ai uitat ca aceasi mana care
trimite pedepsele trimite si cele mai mari daruri? Seara se va salaslui
plangerea, iar dimineata bucuria (Psalmi 29, 5). Atunci cand suntem
incapabili sa urcam pe varful de munte al virtutii, ceea ce trebuie sa facem este
sa coboram macar prapastia smereniei. Smerenia este cel mai sigur mijlocitor
al nostru dinaintea tronului lui Dumnezeu. Gandul smerit si defaimarea de sine
ii vor face pe cei din urma sa fie cei dintai. De aceea, fii cu indrazneala!
3. Voia
sfanta se manifesta in doua feluri, astfel incat sa nu ne incatuseze si sa nu
ne limiteze libertatea: Dumnezeu doreste anumite lucruri si ingaduie altele.
Acest al doilea fel se manifesta atunci cand insistam sa facem lucrurile asa
cum credem noi ca este mai bine. Insa cand ne lasam de bunavoie si cu
incredere in voia lui Dumnezeu, El ne arata cel dintai fel, care pana la urma
se dovedeste cel mai folositor pentru noi.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu