FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR
2. AUTOCUNOASTEREA
1.
Ai impresia, mi se pare, ca ai putea
sa urci pe scara duhivniceasca facand pasi uriasi! Fara indoiala, nu-ti
lipseste credinta. Iti marturisesc: ai multa credinta. Daca nu aveai, nu puteai
discerne vicleniile vrajmasului. Pe de alta parte, insa, ceri sa ajungi la stari
duhovnicesti inalte, lucru care arata ca nu ai smerenie. Multumeste-te cu ceea
ce ti-a dat Dumnezeu. Toata taina credintei nu este altceva decat har. Prin urmare,
esti deja in har. Dumnezeu iti va darui mai mult atunci cand – si daca – va constata
ca esti pregatit.
Dupa
ce faci o greseala, oricare ar fi aceasta, nu te lasa prada tulburarii. Smereste-ti
gandul si inima, caieste-te pentru caderea ta, ridica-te si continua lupta de
tinere a poruncilor Domnului.
2.
Fiecare cadere a noastra este o reamintire
a vreunei legi a vietii duhovnicesti pe care eram in primejdie sa o uitam.
Prin
urmare, trebuie sa stai si sa cercetezi – in liniste si cu stapanire de sine –
din acest punct de vedere caderea care te-a tulburat atat de mult.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu