Sa inlocuim bucuriile trecatoare cu cele vesnice
Pe
toti ne pasioneaza anumite lucruri. In tinerete, pasiunea mea erau alergarile
de cursa lunga; nimic nu ma bucura mai mult decat o cursa sportiva de alergare.
Imi organizam programul fiecarei zile in jurul alergarilor; pana si vacantele
mele se desfasurau tot in jurul aceleasi prioritati, fiindca ma duceam adeseori
in vacanta la Vancouver, Brtitish Columbia, pentru ca sa pot alerga in jurul
faimosului Stanley Park. Imi inchiriam camera intr-un hotel ieftin de langa
parc, gandindu-ma ca, din moment ce nu aveam nevoie de camera decat ca sa am unde dormi noptile, nu avea
rost sa cheltuiesc banii pe o camera intr-un hotel elegant. In fiecare
dimineata si seara alergam in jurul acelui parc absolut magnific, iar in restul
zilei mergeam pe jos prin oras, vizitandu-l pe indelete.
Pe
vremea cand eram profesor, pauzele mele de pranz durau doua ore, din care o ora
si jumatate alergam prin oras. Uneori alergam de acasa la scoala si invers.
Prietenii mei au invatat curand ca, daca voiau sa petrecem ceva timp impreuna,
singura varianta era sa alerge alaturi de mine.
Cu
cativa ani in urma, am suferit o operatie de inlocuire a articulatiei soldului.
Chirurgul mi-a spus ca probabil acel sold mi se uzase de-a lungul anilor de
alergat, dar eu, de cate ori vad pe cineva alergand, simt cum ma cuprinde un
val de emotie, amintindu-mi de acele zile minunate cand alergam si eu.
Odata,
un prieten m-a intrebat daca sunt necajit ca nu mai pot alerg, din cauza
varstei inaintate. I-am raspuns ca pastrez in suflet toate amintirile frumoase
legate de perioadele de alergare, dar acum am alte bcurii care ma sustin: in
principal, bucuria de a-mi trai viata in Hristos Domnul. Singurul meu regret
este ca a durat atat de mult pana am descoperit profunzimea bucuriei pe care am
aflat-o in Hristos, pentru ca lumea aceasta nu ne ofera decat bucurii
trecatoare.
Daca
as putea, as continua sa alerg, dar anumite lucruri sunt limitatein timp,
tinand de anumite portiuni ale vietii – pe cand tot ce tine de Dumnezeu este
vesnic si ar trebui sa reprezinte centrul existentei noastre din prezent.
(Dimineti cu Dumnezeu-parintele Trifon)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu