Dimineti cu Dumnezeu

 Sa inlocuim indoiala si neincrederea cu credinta

In Sfintele Evanghelii, citim ca Sfantul Apostol Toma le-a spus celorlalti ucenici ca el nu poate crede ca Domnul a inviat din morti daca nu va vedea semnul cuielor “in mainile Lui” si daca nu va pune mana “in coasta Lui”. Cand Iisus apare in mijlocul lor si-l invita pe Toma sa-I atinga ranile, acesta rosteste pe loc cutremuratoarele cuvinte care exprima marturisirea lui de credinta: Domnul meu si Dumnezeul meu! – fara sa mai doreasca sa se apropie si sa-L atinga pe Hristos (Ioan 20, 27-29).

Inlocuirea neincrederii, a indoielii, cu credinta incepe cu dorinta de a fi credincios. Trebuie sa dorim aceasta, caci dorinta de a fi credincios invita harul lui Dumnezeu sa se reverse asupra noastra; disponibilitatea noastra de a dori sa credem este inceputul credintei. Credinta este un dar de la Dumnezeu, iar disponibilitatea noastra de a primi acest dar reprezinta inceputul unei vieti care va fi transformata intru totul de Dumnezeul Cel viu, Parintele luminilor.

Nimeni dintre cei care vor sa cante la pian sau sa joace golf nu-si va atinge telul fara eforturi. Credinta, daca dorim sa ne sustina sufleteste si sa dea sens vietii noastre, va ramane in stare latenta daca vom refuza sa facem eforturi pentru a o mentine. Ea ne va ramane in suflet doar daca ne vom stradui sa ajungem la Dumnezeu, sa-I marturisim indoielile noastra si sa-L invitam sa Se salasuiasca in inima noastra.

Pentru aceea spune Cuviosul Pavle de la manastirea din Sinai: “La urma urmei, daca tragem linie dedesubtul tuturor lucrurilor, credinta este o functie a vointei – trebuie sa vrei sa crezi. Persoana care nu vrea sa creada nu va crede niciodata nici daca-L va vedea pe Dumnezeu”.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)