Necesitatea de a reuni o societate divizata de diferentele de varsta
Doua
segmente majore ale societatii noastre inregistreaza o crestere statistica a
numarului sinuciderilor: tinerii si varstnicii. O intreaga generatie de oameni
tineri sunt lipsiti de sperante pentru viitor – oameni tineri care nu mai pot
nadajdui sa-si mai implineasca visurile vreodata. In acelasi timp, multi dintre
varstnicise simt depreciati si au devenit aproape invizibili in societate, ca
si cum n-ar mai avea nimic de oferit.
Atat
tinerii, cat si varstnicii traiesc in saracie, sunt marginalizati din punct de
vedere al ofertelor de serviciu si au experienta unei senzatii crescande de
inutilitate. Atat tinerii, cat si varstnicii nu mai au drepturi cetatenesti si
sunt manevrati sa considere ca, intrucat au prea putin de oferit, nu mai au
nici un viitor. A le acorda atentie tinerilor si varstnicilor nostri a devenit
o premisa necesara instituirii unei atitudini de empatie care le-ar mai atenua
durerea marginalizarii. Sa aratam compasiune fata de acesti oameni, sa avem
mila fata de disperarea lor si sa gasim solutii de a ne reuni cu ei, de a-i
readuce rintre noi! Sa descoperim noi si noi solutii pentru a le reda
sperantele de viitor!
In
generatiile trecute, aceste doua segmente ale societatii erau impletite si
functionau impreuna in viata si activitatile de zi cu zi. Tinerii beneficiau de
dragostea si sprijinul celor varstnici, care erau membrii valorosi ai
societatii. Tinerii stiau ca aveau un viitor pentru ca intreaga societate ii
promova, ii indragea, ii respecta si le oferea sperante pentru viitor. Sa
reinnoim aceasta atitudine!
A
ne intoarce spre nevoile si sentimentele altei persoane e o necesitate
imperioasa in vremurile acestea dificile pe care le traim. Varstnicii ne pot
oferi din intelepciunea care le
insoteste anii, iar tinerii ne daruiesc nadejdea ca viitorul va fi mai bun
pentru noi toti. A-i desconsidera si pe unii si pe altii, a aprecia ca prezenta
lor e inoportuna este o atitudine care ne va condamna la un viitor inexistent
si un trecut irosit.
A
ne faca ca nu-i vedem pe acesti reprezentanti ai celor doua segmente nefericite
de varsta echivaleaza cu o ignorare a faptului ca Dumnezeu ne-a creat pe toti
dupa chipul si asemanarea Sa. Suntem toti membrii ai aceleasi familii, chiar
daca intre noi exista diferente sociale si religioase care par sa ne desparta.
Daca un singur membru al acestei familii se va simti inutil inseamna ca suntem
toti incapabili de a iubi.
(Dimineti cu Dumnezeu-parintele Trifon)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu