Admonestarea si oportunitatea ei
Am
fost toti martorii acelor stanjenitoare momente cand cineva isi pierde
controlul intr-o situatie, iar noi suntem de fata. Seful intra in biroul lui
preocupat de probleme familiale si striga la secretara, rastindu-se la ea in
legatura cu o chestiune nesemnificativa – sau suntem invitati la cina, ne-am
asezat deja la masa, iar gazda noastra ii adeseaza brusc sotului ei o remarca
dezagreabila. Am suferit toti in tacere conjuncturi neplacute in care parintii isi
admonseteaza copiii in prezenta noastra, a oaspetilor, dar si a tuturor
celorlalti prieteni ai copiilor acestora, care sunt si ei prezenti. De asemenea,
i-am pus si noi, probabil, pe altii in situatii stanjenitoare uneori.
Desigur,
e posibil sa fim indreptatiti sa-i mustram pe copii sau pe functionarii cu care
lucram atunci cand nu suntem de acord cu atitudinea si comportamentul lor, dar
cat de eficient ar fi mesajul nostru daca l-am exprima cu voce blanda, calma si
lipsita de manie! O voce manioasa il pune imediat pe interlocutorul nostru in
defensiva, iar aceasta stare de autoaparare il va impiedica sa mai auda dojana
noastra, care, de altfel, s-ar putea sa fie corecta si oportuna.
In
calitate de stare, daca nu i-as admonesta niciodata pe unul sau pe altul dintre
monahii aflati sub ascultare in legatura cu o comportare nepotrivita, sau cu o
atitudine nepasatoare fata de obligatiile zilnice, provocata de trandavie, ar insemna
ca nu-mi fac datoria parinteasca de indrumator al lor. Oricum insa, daca le voi
vorbi pe un ton bland si binevoitor, isi vor da seama de afectiunea pe care
le-o port si vor lua aminte la observatiile mele – ceea ce inseamna ca ele vor
da roade; asta va schimba complet lucrurile, intr-un mod pozitiv, evident.
Adresandu-ne
celor asupra carora avem o anumita autoritate, fie ei copiii nostri sau
subalternii nostri, pe un ton linistit si respectuos atunci cand e nevoie sa-i
mustram, pe buna dreptate, pentru ceva, ii vom ajuta sa nu se indoiasca de
dragostea si respectul nostru, pe care ne sunt de fapt intemeiate asteptarile
in privinta performantelor lor. Bineinteles, sa avem mare grija ca si noi
insine sa pastram aceleasi standarde de excelenta pe care le impunem lor! Procedand
in acest fel, ne va uimi reactia lor si vom continua sa ne mentinem calmul si
in viitor, in cazul ca totusi ne vor dezamgi din nou.
Daca
dorim ca toti ceilalti sa-si faca fdatoria, in familie sau la serviciu, iar
lucrurile sa se desfasoare eficient, sa recunoastem ca e necesar sa ne smerim
si sa ne cerm noi iertare pentru episoadele in care le-am vorbit cu manie sau
i-am jignit; astfel vom atenua efectele negative ale mesajului nostru critic.
(Dimineti
cu Dumnezeu-Parintele Trifon)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu