Maica Domnului

 Minunile despre zămislirea și nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria (IX)

 Duhul Sfânt S-a pogorât şi peste Maica Domnului

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, împreună cu Sfinţii Apostoli şi cu ceilalţi fraţi, au luat parte la înălţarea Domnului, pe muntele Eleonului, unde li s-au arătat doi îngeri îmbrăcaţi în haine albe, care le-au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. Atunci ei s-au întors la Ierusalim... şi când au intrat, s-au suit în camera de sus, unde locuiau: Petru şi Ioan şi Iacob, şi Andrei, Filip şi Toma, Vartolomeu şi Matei, Iacob al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus, şi cu fraţii Lui” (Faptele Apostolilor 1, 11-14).

În dimineaţa duminicii, când s-au împlinit 50 de zile de la învierea Domnului şi zece zile de la înălţarea Sa, Maica Domnului era împreună cu Sfinţii Apostoli şi mulţi credincioşi, în aceeaşi casă unde s-a făcut Cina cea de Taină, atunci deodată, din cer, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi (Faptele Apostolilor 2, 1-4).

Maica Domnului a făcut apostolat

Sfinţii Apostoli au lucrat în Ierusalim vreo 12 ani, având în mijlocul lor şi în sfatul lor pe Preacurata Maică. Pentru împlinirea poruncii Mântuitorului: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la toată zidirea”, Sfinţii Apostoli adunaţi în sobor, dimpreună cu Preacurata Maică, au tras la sorţi, pentru a vedea ce laturi ale lumii le va rândui Domnul fiecăruia, să propovăduiască Sf. Evanghelie. Ei i-a căzut Ivirul sau Georgia. Dar, primind mai apoi vestire de la îngerul Domnului, i-a făcut cunoscut, că această latură rămâne sub protecţia Ei, dar voia lui Dumnezeu este să meargă să lumineze mai întâi altă latură a pământului. Lazăr cel mort şi înviat a patra zi de Domnul, fiind urmărit de vrăjmaşii Domnului spre a fi omorât, a fugit în Cipru. Pavel şi Varnava având mare dragoste, şi dorind să o mai vadă pe Maica Domnului, Lazăr i-a scris şi a rugat-o să vină Dânsa la Cipru, căci el nu putea să vină din cauza celor ce-l urau de moarte. Maica Preasfântă i-a răspuns că va veni, dar să-i trimită o corabie, lucru pe care Lazăr l-a şi făcut. Pregătindu-se de plecare şi luând şi pe Sf. Ioan Evanghelistul, şi alţi ucenici credincioşi împreună cu sine, au plecat spre Cipru, călătorind în linişte. Dar după un timp oarecare, prin voia lui Dumnezeu, s-a pornit o furtună puternică care i-a înspăimântat pe toţi, şi care furtună a abătut corabia, peste voia lor, spre poalele muntelui Ascalon, adică Athosul de astăzi.

Acest munte era plin de capişti idoleşti, având pe cea mai mare înălţime, capiştea idolului Apolon. Diavolii care locuiau în acest idol, făceau tot felul de năluciri, care păreau minuni, pentru a înşela poporul, şi vesteau ghicitoreşte multe lucruri ce se întâmplau în viitor. Pe măsură ce corabia se apropia de ţărmuri, diavolii care locuiau în idoli au început să cunoască şi să simtă apropierea Maicii lui Dumnezeu de aceste locuri, şi izgonirea şi pedepsirea lor, pentru care ei au început, de năprasnă, să răcnească înfiorător. Diavolul cel mare care locuia în idolul Apolon, fiind silit de Dumnezeu, a strigat în gura mare cu glas omenesc: „Oamenilor! Popoarelor! Bătrâni, bărbaţi şi copii! Alergaţi la limanul lui Climent şi primiţi pe Maria, Maica Marelui Împărat Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvântul”. Astfel, demonii care erau în idoli, fiind siliţi de puterea lui Dumnezeu, contrar voinţei lor, mărturiseau adevărul înaintea lumii. După cuvintele acestea ale demonilor, idolul Apolon s-a rupt din înălţimea locului său, şi cu diavolul cel mare ce locuia într-însul, dimpreună cu o coamă de piatră din munte, s-au prăbuşit în mare. Poporul, auzind şi văzând acestea, a venit la ţărmul mării şi aici a întâmpinat pe Maica Domnului, căreia cu toţii i s-au închinat, şi au rugat-o să le spună despre Fiul său, şi despre răscumpărarea neamului omenesc ce s-a făcut prin El. Atunci, Maica Precista povestindu-le cu multă dragoste toate cu deamănuntul, au crezut cu toţii în răscumpărarea şi iertarea ce ne-a fost adusă prin Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, şi s-au botezat cu toţii în numele: Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, punându-le păstor sufletesc pe unul din ucenicii care se aflau cu Dânsa pe corabie. Iar la despărţire, Maica Preasfântă a rostit cu faţă luminată aceste cuvinte: „Darul lui Dumnezeu să fie peste locul acesta şi asupra celor ce vor vieţui aici cu credinţă, cu evlavie şi cu dragoste, păzind poruncile Fiului şi Dumnezeului meu. Şi toate cele trebuincioase vieţii pământeşti le vor avea cu îndestulare şi puţine osteneli, vieţuitorii pioşi ai acestui loc; viaţă cerească li se va dărui şi mila Fiului nu se va ridica de la dânşii până la sfârşitul veacurilor. Locului acestuia Eu îi voi fi apărătoare şi fierbinte mijlocitoare pentru dânsul către Dumnezeu, şi pentru cei ce vor petrece aici după voia şi plăcerea Fiului meu, Hristos Dumnezeu-Cuvântul” (Proschi. al sfântului Munte Athos, ediția 1856, București).

  

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)