Intrarea in biserica a Maicii Domnului

 Minunile despre zămislirea și nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria (III)

Intrarea în biserică a Preasfintei Fecioare

La împlinirea vârstei de trei ani, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, aduc la templu pe fiica lor ca să o închine lui Dumnezeu, după făgăduinţa dată. În acel moment, Preasfânta Pruncă a urcat cu grăbire, singură, cele 15 trepte de la intrarea Templului, neoprindu-se până sus, lucrul acesta uimind pe toată lumea.

Primirea ei de către Proorocul Zaharia

Arhiereu al anului aceluia era Proorocul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care, văzând pe Preasfânta Fecioară Maria, a recunoscut-o că Ea este cea care va deveni Maica Fiului lui Dumnezeu, şi pe care a primit-o cu următoarele cuvinte: „Vino, împlinirea proorociei mele! Vino, împlinirea făgăduinţelor Domnului! Vino, pecetea aşezământului Lui! Vino, împlinirea Tainelor Lui! Vino, oglinda tuturor proorocilor! Vino, înnoirea celor învechite! Vino, lumina celor ce zac în întuneric şi în umbra morţii! Vino, Dar Nou şi prea Dumnezeiesc, de intră cu bucurie în Biserica Domnului tău; acum într-aceasta de jos; iar puţin mai pe urmă, în cea de sus şi neapropiată”.

Introducerea Preasfintei Fecioarei în Sfânta Sfintelor

În Altarul Templului Sfânt, numit Sfânta Sfintelor, nu avea voie să intre nimeni, niciodată, decât Arhiereul o singură dată în an, şi atunci cu pregătiri speciale şi într-un nor de fum de tămâie. Îndrăzneala de a călca acest aşezământ se pedepsea cu moartea de Însuşi Dumnezeu. Arhiereul Zaharia, după ce a primit pe Preasfânta Pruncă Maria, din îndemn Dumnezeiesc, a mers cu Ea şi a introdus-o în Sfânta Sfintelor, spre uimirea tuturor celor care erau de faţă.

Petrecerea la Templul Sfânt a Preasfintei Fecioarei Maria

Fiind adusă la Templu, Preasfânta Fecioară a petrecut aici 12 ani, fiind rânduită să locuiască la chiliile destinate pentru fecioare, unde a învăţat să lucreze, în timpul liber, îmbrăcăminte şi veşminte preoţeşti şi arhiereşti. Aici primeau şi porţia de hrană ce se cuvenea fiecăreia. Preasfânta Fecioară Maria însă, tot timpul rânduit pentru rugăciune şi citirea Sfintelor Scripturi, îl petrecea numai în Sfânta Sfintelor, unde i se arătau îngerii, cu care vorbea, şi de la care primea în fiecare zi spre seară, hrană îngerească.

O descoperire minunată

Odinioară, Preasfânta Fecioară Maria citind în cartea Proorocului Isaia, a ajuns la locul care zice: „Iată, Fecioara în pântece va avea şi va naşte Fiu şi vor chema Numele lui „Emanoil” (cu noi Dumnezeu) (Isaia 7, 14). Atunci, aprinzându-se de focul sfânt al dragostei de Dumnezeu, s-a oprit din citit şi aruncându-se cu faţa la pământ s-a rugat cu lacrimi fierbinţi, zicând: „Doamne Dumnezeul cerului şi al pământului, ce fericită şi mult slăvită va fi fecioara aceea care se va învrednici de acest Mare Dar. Cât de slăvit va fi numele acelei Fecioare-Maică a lui Dumnezeu! O, Doamne! Cât de fericită m-aş simţi, dacă m-ai învrednici şi pe mine să fiu măcar cea mai umilă slujnică a acelei Fecioare preaslăvite! Oare când va veni acea vreme preaslăvită şi binecuvântată, în care Ziditorul meu va coborî pe treptele cerului şi va veni pe pământ, spre a se întrupa şi naşte

din Fecioara aceea preaslăvită? Ajunge-voi eu oare acele zile fericite ca să văd pe acel Fiu al lui Dumnezeu, întrupat Om pentru mântuirea noastră? O, vreme binecuvântată de Dumnezeu pentru mântuirea noastră, apropie-te degrabă, căci tare doresc a te vedea!”.

Atunci i s-a arătat o lumină mare şi din mijlocul ei a auzit un glas, zicând: „Tu vei naşte pe Fiul Meu, pentru aceea alţii vor sluji ţie, fiindcă tu, iubindu-Mă pe Mine, ai dorit să slujeşti altora”. Aceasta a destăinuit-o preasfânta Fecioara Maria, Elisabetei, după Buna-Vestire (Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)