Despre icoana Maicii Domnului "Portarita"

 Cercetarea Maicii Domnului (III)

In Sfanta Manastire a “Portaritei”, adica in vechea Manastire a Ivirilor, privirea inchinatorilor este atrasa in fata Usilor Imparatesti ale bisericii de mareata candela facuta din argint aurit, care are o greutate de aproape trei kilograme. Artistul a lucrat-o cu migala si fara graba. Pare facuta pentru vesnicie. Este prinosul evlaviei unor inchinatori credinciosi. Ea seamana cu un strajer care, stand in fata Usilor Imparatesti, pazeste Sfantul Altar si nu ingaduie intrarea in “Sfanta Sfintelor” si nici privirea profanatoare a credinciosilor.

Candela aceasta este vocea netrupeasca si solul dumnezeiesc al Maicii Domnului care vesteste intamplarile fericite sau nefericite ce urmeaza sa aiba loc. Din cand in cand se intampla un fenomen neobisnuit, o minune vazuta care se petrece timp de mai multe zile: candela, datorita energiei Puterilor Ceresti, se misca singura sub forma de oscilatii sau elipsoidal, ca un pendul ceresc. Aceasta candela care se misca singura, pentru un timp nu mai respecta legea gravitatiei.

Candela se mai misca uneori la praznicul “Adormirii Maicii Domnului”, la Praznicele Imparatesti si foarte rar la slujbele din zilele obisnuite. Aceasta minune se petrece de obicei la privegherile de toata noaptea si este vazuta de catre toti cei aflati in biserica. Atunci monahii si inchinatorii sunt cuprinsi de emotie si de teama. Inchinatorii care vin din lumea amagitoare si tulburata a oraselor si pentru prima data in viata lor devin martorii unui astfel de fenomen, sunt stapaniti de sentimente negraite. Unii sunt cuprinsi de mustrari de constiinta pentru toate faptele bune pe care nu le-au facut si pentru toate cele rele pe care le-au facut impotriva clericilor, a monahilor si a bisericii lui Iisus Hristos Cel Rastignit. Miscarea candelei invata mult mai multe decat mii de predici si mii de carti.

Dupa vechea traditie, care este pastrata cu evlavie pana astazi de batranii manastirii, prin miscarea candelei Maica Domnului transmite cateva mesaje:

“Miscarea candelei este socotita o dovada de netagaduit a prezentei Maicii Domnului in biserica in acele clipe, care le vorbeste celor de fata:

“Iata semnul! Il vedeti. Sunt alaturi de voi, particip si eu la sarbatoare si impreuna-praznuiesc cu monahii si cu prietenii Fiului meu si cu ceilalti credinciosi care au venit de departe pentru a sarbatori impreuna marele praznic, aceasta sarbatoare. Fiii praznuiesc impreuna cu Mama si Mama impreuna cu fii! Ii binecuvantez pe cei ce iubesc virtutea si pe cei care se sarguiesc catre faptele bune, iar celor nepasatori le dau sfatul matern de a se indrepta, deoarece cu toata milostivirea mea catre ei, nu pot sa ajut la mantuirea celor care sunt nepasatori fata de sufletele lor” (I. Hagifatis).

Prin acest semn dumnezeiesc al candelei, care prevesteste intamplarile care urmeaza sa vina, Nascatoarea de Dumnezeu ne arata deosebita purtare de grija pentru “mostenirea” ei, care este Sfantul Munte, si cat de mult se ingrijeste pentru mantuirea si pregatirea monahilor.cu aceasta candela de sine-miscatoare din fata Usilor Imparatesti ale bisericii mari din Manastirea Iviru s-a petrecut si urmatoarea minune pe care vazut-o tanarul care aprindea candelele, pentru a-l invata cat de curat trebuie sa-si pazeasca sufletul in acest loc sfant care este Muntele Athos, unde a venit sa se afieroseasca. Pentru ca in locul acesta se simte pretutindeni prezenta Nascatoarei de Dumnezeu, care savarseste lucruri minunate.

Candva un tanar care aprindea candelele in biserica mare din Manastire Iviru si care nu stia nimic despre minunea savarsita din cand in cand de candela agatata in fata Sfintelor Usi, a vazut-o miscandu-se si a crezut ca aceasta se intampla fiindca se facuse curent prin biserica. Pentru a opri miscarea ei continua, s-a gandit sa umple candela cu nisip, ca sa se faca mai grea, si astfel sa ramana nemiscata.

In ziua urmatoare, la ivitul zorilor, cand a coborat in biserica sa aprinda candelele, uimit si infricosat a vazut acest lucru minunat:

Candela se desprinsese de agatatoarea ei, cazuse, dar statea dreapta, cu toate ca forma ei se termina jos intr-un varf ascutit. Iar flacara ei ardea ca inainte, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Cuprins de frica, a golit nisipul si a asezat din nou candela la locul ei, dupa care a alergat plangand sa-si marturiseasca pacatul sau. In acelasi timp propovaduia noua minune si o slavea pe Maica Domnului “Portarita”, pentru ca ea insasi gasise de cuviinta sa-i arate un astfel de lucru minunat, care i-a alungat indoiala si l-a invatat ca “acolo unde vrea Dumnezeu, se biruieste randuiala firii”. De atunci a inceput sa-si implineasca cu mai multa ravna indatoririle sale duhovnicesti, stiind ca aceasta este placut inaintea ocrotitoarei Sfantului Munte.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)