Minunile Maicii Domnului facute la izvorul ei (I)
Se
vede în penticostar, în vinerea cea dintâi, că era în Ţarigrad un ostaş, om îmbunătăţit
şi foarte milostiv, cu numele Leon, şi cu prenumele Machelie, care pentru bunătatea
lui l-a învrednicit Dumnezeu, mai pe urmă, de s-a făcut împărat. Pe când era încă
ostaş, s-a aflat într-o pădure deasă, aproape de cetate, şi acolo a văzut un
orb, care din cauza călătoriei şi a arşiţei, era foarte însetat. Pentru aceasta
Leon s-a întristat şi îl trăgea de mână ca să-l ducă mai înainte, nu cumva va
afla apă să-l aline.
Dar
după ce au mers puţină depărtare de loc, orbul a căzut, de sete neputând să umble
mai mult. Leon a căutat multe ceasuri prin pădure apă şi n-a aflat, de care
lucru s-a întristat foarte mult, temându-se ca nu cumva să moară orbul din împuţinarea
lui. Pe când cerceta în părţile cele mai dinlăuntru ale pădurii deodată a auzit
un glas, zicându-i: „O, Leone! Nu te scârbi, căci apa este aproape de tine şi
luând, adapă pe orb. Apoi să-I speli şi ochii lui cu dânsa, ca să cunoşti
puterea mea. Iar tu să ştii că vei ajunge împărat şi atunci să-ţi aduci aminte şi
să-mi faci aici o biserică, să locuiesc într-însa, şi să vină aici câţi au
trebuinţă de ajutorul meu, ca să afle mântuirea sufletului şi a trupului”. Leon
auzind acestea, cu totul îngrozit, s-a bucurat, căci a aflat trei daruri, în
loc de unul, pe care îl căuta. Ducându-se încă trei paşi înainte, a aflat apă într-un
lac, şi a simţit în sine multă veselie şi putere. Luând din apa aceea, a adus
orbului care şi-a venit în fire. Apoi a spălat ochii lui, după porunca
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi îndată a văzut cel ce mai înainte era fără
vedere, şi s-a umplut de atâta bucurie, pe cât poate fiecare să o înţeleagă.
După
puţină vreme, Leon s-a suit la vrednicia împărătească, şi a zidit o biserică,
în locul în care a aflat apa cea vindecătoare, în numele Preasfintei Fecioarei Maria,
şi a numit acea biserică cu numele de Izvorul cel primitor de viaţă, fiindcă apa
aceea era dăruire de la Izvorul cel adevărat al vieţii, adică de la împărăteasa
cea atotputernică.
Și
nu numai această facere de minune a săvârsit, ci și altele nenumărate, care covârşesc
la număr stelele cerului. Împărăteasa cea atotputernică, prin apa aceea purtătoare
de viaţă, a vindecat multe feluri de boli, ca: durerile de piept, încuierile
udului, patimile funiceilor, curgerile de sânge, frigurile, lepra, lingoarea,
fierbinţelile, albeaţa ochilor, zgârcirile vinelor, şi în fiecare zi vindecă pe
cei ce pătimesc. De asemeni şi morţi a înviat, după cum vom arăta mai jos,
întru slava Dumnezeului nostru, Care negrăit dintru dânsa S-a născut, căruia I
se cuvine toată cinstea şi închinăciunea în veci. Amin (5, Minunile Maicii
Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu