Izvorul Maicii Domnului (II)

 Minunile Maicii Domnului facute la izvorul ei (II)

Leon împăratul vindecat cu apă de la Izvorul Maicii Domnului

Împăratul Leon cel preaînţelept avea o soţie foarte bună şi sfântă, cu numele Teofana, care mai pe urmă s-a sfinţit pentru faptele ei cele bune, după cum se vede în Sinaxar, în 16 zile ale lui Decembrie.

Mai înainte de a se săvârşi Sfânta, a venit asupra împăratului mare boală şi durere nevindecată, care se zice piatră, că se formează oarecare pietre la rinichi, ce astupă drumul udului şi nu poate să mai iasă, pentru care pricină mulţi au pierit. Astfel chinuindu-se Leon, s-au adunat toţi doctorii şi nu puteau să-l vindece. În săptămâna brânzei, atât de mult l-au apucat durerile, încât doctorii au hotărât că moare, şi au făcut pregătirile de moarte.

Atunci, fericita împărăteasă, văzând că nici un doctor pământesc nu poate să-l vindece, a alergat la cel Ceresc. Intrând în cămara cea împărătească şi căzând înaintea sfintei icoane a Maicii lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu lacrimi fierbinţi se ruga ca să-i dăruiască puţină viaţă bărbatului ei, până ce va veni în vârstă Constantin fiul lor, ca să nu se primejduiască împărăţia. Făcând dar rugăciune împărăteasa cetăţii şi rugând pe Stăpâna cerului şi a tot pământul, a auzit un glas ce i-a zis: „Nu te întrista, Teofana, că astăzi vine buruiana cea vindecătoare, ca să vindece pe bărbatul tău”.

Sfânta, auzind acestea, s-a bucurat foarte mult şi, alergând către cel bolnav, l-a văzut cum că era în ceasul cel mai de pe urmă, ca să-şi dea sufletul, şi doctorii au făcut sfat ca să-l spintece. Dar ea le-a zis lor că vine degrabă alt doctor să-l vindece, şi după multe ceasuri, când socoteau cu toţii că a murit, văd că vine degrabă o călugăriţă, Agati cu numele, care era la biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea din Hrisopighi, ţinând un vas cu apă din aceea vindecătoare. Apropiindu-se, a zis către împărăteasă acestea: „Astăzi când m-arn sculat de dimineaţă şi împodobeam biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, am auzit un glas, zicăndu-mi: „Agati, ia degrab puţină apă din izvorul meu, ca să duci împăratului să bea, ca să se vindece el şi să înceteze şi durerea Teofanei, iubitei mele, care cu lacrimi strigă către mine”. Împărăteasa i-a dat îndată apa celui bolnav şi îndată, o! Grabnică izbăvire! Cum a băut-o, s-a vindecat desăvârşit şi atâta putere a luat, încât s-a sculat din pat sănătos, ca şi cum n-ar fi avut nici o boală.

Minunea aceasta a înspăimântat pe toţi, iar împăratul a poruncit de a făcut praznic de veselie întru aducerea aminte a acestei faceri de bine şi mulţumire a Preaslăvitei Stăpânei noastre şi a Celui ce s-a născut din ea negrăit. Căruia I se cuvine slava în veci. Amin (6, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)