Buna-Vestire

 Minunile despre zămislirea și nașterea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și pururea fecioarei Maria (IV)

Părăsirea Templului

După împlinirea a 12 ani de petrecere în Biserica lui Dumnezeu, Preasfintei Fecioare, împreună cu celelalte fecioare de vârsta Ei, i se cere să părăsească Templul pentru a se căsători. Preasfânta Fecioară le face cunoscut Preoţilor că ea nu poate să se căsătorească, fiindcă mai-nainte de naştere a fost închinată lui Dumnezeu de părinţii săi, de asemeni şi ea a făgăduit lui Dumnezeu că va trăi toată viaţa în feciorie curată şi sfântă. Arhiereul şi Preoţii fiind puşi la mare încurcătură, neştiind ce să facă, se roagă lui Dumnezeu la Chivotul Sfânt, şi li se răspunde de la Domnul ca să caute un bărbat vrednic, căruia să-i încredinţeze pe Sfânta Fecioară, sub rânduiala şi chipul însoţirii (prin logodire) pentru păzirea fecioriei.

Alegerea logodnicului Preasfintei Fecioare

Pentru aflarea unui astfel de bărbat vrednic, demn şi de încredere, drept şi temător de Dumnezeu, Sfatul Domnului a rânduit ca din casa şi seminţia lui David să aleagă 12 bărbaţi fără femei. Să li se ia toiegele acestora şi să le pună în Sfântul Altar, şi bărbatul al cărui toiag va înverzi, acela este ales pentru a i se da Fecioara în pază. Arhiereul Zaharia alegând 12 bărbaţi printre care era şi Iosif, bărbat drept şi temător de Dumnezeu, bătrân (la 84 de ani), le-a luat toiegele şi le-a dus în Sfântul Altar, rostind: „Arată, Doamne, pe bărbatul vrednic, căruia se cuvine a logodi pe Fecioara”. A doua zi scoţând toiegele din Sfântul Altar în prezenţa celor 12 bărbaţi, au găsit toiagul lui Iosif înverzit, în care timp şi o porumbiţă albă zburând de sus în jos s-a aşezat pe toiagul înverzit. Atunci Fecioara, care acum era şi orfană de amândoi părinţii, s-a încredinţat spre pază, prin logodire, bătrânului Iosif, care a dus-o la casa sa din Nazaret.

Buna-Vestire

Pe când Sfânta Fecioară se afla în casa logodnicului său, bătrânul Iosif, iar Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul se afla însărcinată în luna a şasea, a fost trimis de la Dumnezeu Arhanghelul Gavriil către dânsa cu următoarea veste bună: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei”. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: „Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?”. Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele lui, Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui preaînalt se va chema, şi Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Său, şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit”. Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui Preaînalt te va umbri, pentru aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă, căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”. Şi a zis Maria: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”. Şi îngerul a plecat de la ea (Luca 1, 26-38).

Preasfânta Fecioară Maria în vizită la Elisabeta

Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Și a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, şi cu glas mare a strigat şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată cum a venit la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul”. Şi a zis Maria: „Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor, coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară, deşerţi. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, şi şi-a adus aminte de mila Sa. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac”. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa (Luca 1, 39-56).

Iosif, logodnicul, tulburat de gânduri necredincioase

Preasfânta Fecioara Maria, întorcându-se acasă după trei luni, de la Elisabeta, bătrânul Iosif a observat că este însărcinată, şi a început să fie chinuit de gânduri necredincioase şi necuvioase, asupra ei. Dar el „drept fiind şi nevrând să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, pentru că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele lui: Iisus, căci El va mântui poporul său de păcate. Acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a zis prin proorocul care zice: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi va chema numele lui Emanoil, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”. Deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa” (Matei 1, 19-24).

Preasfânta Fecioară învinuită

Ajungând vestea la Templul Sfânt, cum că Fecioara Maria, cea care făgăduise că îşi va păzi până la moarte fecioria, şi care pentru aceasta a fost încredinţată bătrânului Iosif, şi-a călcat făgăduinţa, au fost chemaţi amândoi la judecată în faţa Soborului Judecătoresc. Convingându-se că cele auzite sunt confirmate de ceea ce se vede, judecătorii au certat pe Preasfânta Fecioară Maria şi pe Iosif logodnicul, considerând că s-au făcut vinovaţi înaintea lui Dumnezeu şi a Bisericii, prin călcarea făgăduinţei. La aceste învinuiri, Preasfânta Fecioară a răspuns, plângând: „Viu este Domnul Dumnezeul meu, căci sunt Fecioară curată şi de bărbat nu ştiu”. De asemeni şi bătrânul Iosif cu tot dreptul dezvinovăţindu-se, a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeu, că eu sunt cu totul curat, neatins şi nevinovat despre toate cele ce se aud şi se văd la logodnica mea Maria”. Atunci Arhiereul văzând că tăgăduiesc a recunoaşte vinovăţia lor, a hotărât să le dea să bea apa certării, sperând că după aceea se va vădi vinovăţia lor. Dar ei bând apa certării, precum era prescris în lege, nu au păţit nimic. Atunci Arhiereul şi Soborul mirându-se şi minunându-se de cele văzute, cum că vinovaţi fiind, nu au păţit nimic rău, i-au slobozit, zicând: „Deoarece Domnul Dumnezeu n-a arătat păcatul vostru, mergeţi în pace la casa voastră” (Numeri 5, 11- 31).

 

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)