Icoana "Maica Domnului Portarita"

 Cercetarea Maicii Domnului (II)

La Schitul Cinstitului Inaintemergagtor, care tine de Manastirea Iviru, traiaun monah numit Antim, care era orb din nastere.sta ii auzea adeseori pe fratii Schitului si pe inchinatori povestind cu uimire minunile icoanei “Portarita” a binecuvantatei Maicii-Fecioare, Nascatoarea de Dumnezeu, ce se savarseau in toata lumea. Suferea si il durea, pentru ca el nu putea sa vada chipul Maicii Domnului zugravit in cinstita ei icoana cea facuta cu minune. De aceea se ruga cu caldura ca sa-l vindece Maica Domnului si sa poata vedea.

Din multa evlavie pe care o acvea fata de sfanta icoana a Portaritei a ceurt unui pictor, un monah evlavios, sa-i picteze o icoanafrumoasa a Stapanei noastra de Dumnexeu Nascatoare, asemenea cu Portarita.

Pictorul a primit lucrarea cu multa bunavointa. A pregatit lemnul, culorile si pensulele si s-a pregatit sa schiteze chipul dumnezeiesc al Maicii Domnului. Cand insa a luat condeiul sa graveze schita, mana lui a intepenit. Uimit, pictorul s-a vazut neputincios si, plin de mirare, a asteptat sa se intample ceva ceresc si minunat cu aceasta icoana. Se invinuia pe sine insusi ca Maica Domnului din cauza pacatoseniei lui nu-i ingaduie lui, “nevrednicului” si “netrebnicului”, sa-i reproduca icoana. Insa Nascatoarea de Dumnezeu, pentru a rasplati marea dragoste pentru ea si dumnezeiasca iubire a bunului si simplului monah Antim, hotarase altceva.

Dupa cateva zile de framantare si de asteptare sfanta, parintele Antim s-a indreptat incet spre atelierul de pictura gandindu-se ca icoana lui era terminata. Pasea pe drum cu mainile intinse in fata, ca si cum incerca sa cerceteze “infinitul”, asa cum facea Kalhas, vrajitorul orb din anticihtate.

Pictorul ii spuse cu durere ca atunci cand incepea sa lucreze schita, mainile lui ingtepeneau. De aceea icoana lui nu numai ca nu era gata, dar nici macar nu era schitata.

Parintele Antim cand a auzit aceste cuvinte, a ingenuncheat si l-au podidit lacrimile. Insa nu si-a pierdut increderea in bunatatea Portaritei. Ingenuncheat fiind, o ruga pe Maica Domnului, care este aparatoarea si ocrotitoarea Sfantului Munte, sa-i ingaduie pictorului sa reproduca chipul ei cel vrednic de cinstire.

Maica Domnului nu a trecut cu vederea dorinta parintelui Antim. I-a pus la incercare numai pentru moment credinta pe care era dator sa o arate cu caldura si cu dorinta aprinsa, pentru a-i da mai multe decat ceruse, asa cum a facut Domnul femeii cananeence. Mai intai i-a deschis ochii cei orbi si apoi a iconomisit astfel lucrurile, incat sa fie zugravita fara mana omeneasca, ci intr-un chip minunat cinstita Ei icoana pe scandura pictorului, ca sa vada staretul Antim chipul ei cel adevarat, asa cum este in Ceruri, cu toata frumusetea, stralucirea si maretia lui, dar si ca sa se propovaduiasca si aceasta intamplare in toata lumea.

Parintele Antim, cu ochii sai vindecati si luminosi, a vazut chipul Sfintei Fecioare cel zugravit de Dumnezeu, s-a desfatat de el cu nesat, dupa care iarasi si-a pierdut lumina ochilor si a devenit orb ca si mai inainte.

A vazut-o insa pe Maica Domnului cea preafrumoasa, cu chipul ei cel ingeresc, impodobita cu stralucire si zugravita cu pensulele Sfantului Duh.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)