Braul Maicii Domnului (II)

 Minunile Maicii Domnului facute cu vesmantul si braul ei (IV)

 Maica Domnului acoperă poporul cu cinstitul său omofor

În zilele împăratului Leon cel înţelept (886-912), în Constantinopol, spre duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în cinstita biserică a Vlahernei, întru slava Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la întâia zi a lunii octombrie şi de faţă stând mulţimea poporului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfântul Andrei, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, şi-au ridicat ochii în sus şi au văzut pe împărăteasa cerului, pe acoperitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se. Şi era ea strălucind de lumină ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, împreună cu oşti cereşti şi cu mulţimea de sfinţi, care în haine albe şi cu cucernicie stăteau împrejurul ei, dintre care doi erau mai aleşi: Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Sfântul Evanghelist Ioan. Pe aceasta văzându-o Sfântul Andrei, a zis către ucenicul său, fericitul Epifanie: „Oare, vezi frate pe Împărăteasa şi Doamna tuturor care se roagă pentru toată lumea?”. Iar el a zis: „O văd, Sfinte Părinte, şi mă înspăimântez că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în biserică, cu cinstitul ei omofor, ce străluceşte mai mult decât soarele”.

Şi s-au auzit graiurile cele cu umilinţă ale rugăciunii ei către preaiubitul ei Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos: „Împărate ceresc primeşte pe omul cel ce te slăveşte pe tine şi cheamă în tot locul Preasfânt numele tău. Şi acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi proslăveşte pe cei ce te proslăvesc pe Tine şi rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica ta, şi făgăduinţele primeşte-le toate şi din toate nevoile şi răutăţile îi izbăveşte”.

Nădăjduindu-ne Stăpână, spre milostivele tale cuvinte pe care le-ai zis către Fiul Tău, am voit să nu rămână fără praznic sfântul tău acopermânt, o Preabună, ci precum tu ai voit a-ţi descoperi cinstitul praznic al Acoperământului tău, o, întru tot milostivă, împodobeşte-l. Ca şi cei ce te proslăvesc pe tine să se veselească, văzând numitele tale praznice mult strălucind; şi acolo pe poporul cel ce era în biserică cu milostivire l-ai acoperit, aşa ne acoperă şi pe noi păcătoşii robii tăi, cu acoperământul aripilor tale, Fecioară, Acoperitoarea noastră, Preasfântă Maică, surpând sfaturile şi gândurile celor ce cugetă rele asupra noastră. Şi în ziua încercărilor noastre să ne acoperi pe noi, iar mai ales în ziua cea rea, când sufletul se va despărţi de trup, de faţă să stai nouă într-ajutor şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşatei judecăţi să ne acoperi pe noi sub oblăduirea Acoperământului Tău.

Cu ale căreia preaputernice şi bineprimite rugăciuni şi cu ale tuturor sfinţilor Tăi, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)