In Oltenia

 WEEK-END IN OLTENIA

Plecarea de la sfarsitul acestei saptamani a fost o plecare stabilita in ultimul moment. Joi ne-am hotarat si vineri am pornit la drum. Unde? La Govora. De ce? Pentru ca ne place acea zona, pentru ca am dorit sa ne odihnim, mai ales ca se anunta o vreme ploioasa si rece.

Vineri dimineata, ne-am luat bagajele si, dupa serviciu, am pornit spre Govora. Am plecat din Ploiesti la ora 13.30 si am ajuns in statiune la ora 17.30. Cand am ajuns, surpriza. In loc de vremea ploioasa si rece despre care citisem ca ne asteapta, am gasit o dupa-amiaza de primavara placuta, cu soare bland, dar si un adevarat concert al pasarelelor.

Ne-am cazat la un apartament rezervat pe booking si am pornit la plimbare prin parc, pana seara tarziu. Efectiv nu ne venea sa intram in casa, atat de placut a fost.

Noaptea a venit si ploaia mult anuntata, iar ropotul ei auzit pe pervazul ferestrei, a fost ca un mos Ene, daruindu-ne un somn odihnitor.

Sambata s-a anuntat o alta zi placuta asa ca, nu am ramas in statiune, ci am pornit la drum (ne stiti ca nu avem stare, ci mancarici la talpi si roti). Prima oprire a fost la manastirea Dinr-un lemn, pentru ca era imposibil sa fim in zona si sa nu ajungem sa primim binecuvantare si sfat de la parintele nostru drag, sau sa nu stam putin de vorba cu maicutele de acolo, care ne primesc de fiecare data cu bratele deschise. Multe s-au schimbat de la ultima noastra vizita: magazinul de obiecte bisericesti are deschisa o a doua incapere cu produse din gospodaria manastirii sau pregatite cu dragoste, migala si rugaciune de catre maici. Din plantele lasate de Dumnezeu si care se gasesc din plin pe dealurile manastirii, sau din cele cultivate in sere, am gasit numeroase tipuri de creme si tincturi, saculeti cu plante pentru ceaiuri, dar si borcanele cu condimente: simple sau in amestec. Nu lipseau din micul magazin nici borcanelele de dulceata, sticlutele de sirop și nici frigiderul in care se afla branza, oua, lapte sau smantana. Si am gasit rosii romanesti crescute in solarul manastirii. Asa cum ne-a spus o maica, tot venitul obtinut din vanzarea acestor produse se strange pentru a se achita pictura bisericii mari.

In biserica mare, pictorii au avansat mult, iar acolo unde au terminat totul este minunat. Abia astept sa vad cum va arata cand va fi gata. Ultima oprire a fost la mormantul maicii Teoctista, cea care a fost pentru noi cea mai dulce bunica. Desi suntem convinsi ca si acolo, langa Dumnezeu, are o vorba de spus pentru noi, tot ii simtim lipsa, tot avem sufletul greu ca nu o mai gasim: era micuta de statura, insa cu un suflet si o inima imense.

Dupa un pranz copios servit alaturi de maici, am pornit mai departe, puțin mai la deal, la mănăstirea Surpatele. Și aici multe s-au schimbat de când nu am mai venit. Acum, in curte este un frumos altar de vara.

 Cand ajungem in zona, ne place sa mergem la manastirea Bistrita. Biserica este foarte inalta, iar icoanele pictate de Gheorghe Tatarascu pe un fond ca albastrul cerului, dau senzatia ca am ajuns in Rai alaturi de sfinti.

Tot aici se afla si moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, cumparate cu aur de Barbu Craiovescu, de la un turc. Desi turcul credea ca va lua bani multi care sa echivaleze cu greutatea moastelor, suma incasata a fost destul de mica, intrucat fiind puse pe cantar, acesta s-a echilibrat la o suma mica de galbeni pusa de banul Craiovescu. Se spune ca turcul ar fi exclamat:”Vezi, vezi, cum crestin la crestin trage” (sursa acestei informatii: wikipedia).

De la aceasta frumoasa manastire, am pornit spre statiune, pentru ca ploaia se apropia cu pasi repezi. Intreaga zi a fost o zi innorata, usor rece, astfel ca pe afara nu prea era nimeni. Insa, sentimentul nu a fost unul de apasare (asa cum se intampla deseori cand cerul este plin de nori si sta sa ploua), ci o stare de liniste, de binecuvantare, data de frumusetea locurilor și de fumul ce ieșea de pe coșurile caselor.

Ajunsi la Govora, cerul s-a limpezit, asa ca am petrecut o noua dupa-amiaza plimbandu-ne prin parc, insotiti de concert de pasarele, dar si de mici veverite in cautare de hrana.

Duminica, am pornit la drum dis de dimineata, insa am ajuns acasa spre seara. Prima oprire a fost la manstirea Govora pentru a participa la Sfanta Liturghie. Înainte de a pleca, am fotografiat acești crini minunați.

După Sfânta Liturghie am pornit spre mănăstirea Sfântului Mucenic Filimon, un sfânt ocrotitor al

actorilor și al celor care realizează spectacole, acolo unde stareț este parintele Valerian Paslaru (fostul actor Dragoș Pâslaru), încă din anul 2018. Părintele s-a mutat aici de la Schitul Pătrunsa pentru că, așa cum spune chiar dansul, este un loc plin de liniste, binecuvantat de Dumnezeu. Si pot sa spun ca asa este. Când am ajuns, slujba era la final. Am reușit să stăm si noi la rugăciunile de dezlegare. Doamne, nu am fi plecat de acolo, era ca un colțișor de rai.

Mănăstirea se afla in catunul Tanculesti, satul Vătășești, un loc uitat de lume. Pentru a ajunge la mănăstire se merg doi kilometri pe drum forestier.

Nu am reușit să fac și alte fotografii.

Am plecat cu greu din acest colțișor de rai, însă cu convingerea că vom reveni. Pe drumul de întoarcere, la numai 4 km, pe sensul opus se afla o altă mănăstire, de data aceasta nou construita-manastirea Sfânta Ana. Am mers și aici, deși începuse ploaia.

De la această mănăstire am mers drum întins spre casa, făcând o singura oprire pe Dealul Negru pentru a savura renumiții mici de Dedulești. Abia când am ajuns la restaurantul de pe deal și am simțit mirosul îmbietor, ne-am dat seama că suntem rupți de foame.