Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Isaia, ale Sfantului Mucenic Hristofor si Aducerea la Bari a moastelor Sfantului Ierarh Nicolae, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, despre cei ce zic că nu este osândă
pentru cei păcătosi.
Cum dar vom scăpa noi,
fratilor, de osândă, făcând lucrurile rele? Sau cum ziceti: „Dumnezeu este
milostiv si nu osândeste pe păcătosii neamului crestinesc?” Spune-mi mie,
frate, dacă furi sau asupresti, sau desfrânare faci, te mânii, sau pizmuiesti,
clevetesti, spui minciuni si te îmbeti si alte rele faci si nu te pocăiesti,
apoi, cum zici că nu-ti va fi tie osândă? Spune-mi mie, pentru ce Sfintii s-au
osândit în lumea aceasta? Că unii s-au trudit si s-au dat la moarte si în multe
feluri s-au chinuit. Iar altii, cu postiri si cu privegheri si cu viată aspră
si-au înfrânat trupurile lor. Iar altii, prin pustietăti si prin munti, în
primejdii si în dese ispite au fost si în lacrimi multe; si acestia toti,
pentru Împărătia Cerului s-au ostenit. Dacă zici că cei răi nu se vor osândi,
apoi nici cei buni nu vor lua împărătia.
O, fratilor, să nu vă
amăgiti ascultând pe diavolul, pentru că a lui este înselarea aceasta. Că am
auzit pe un oarcare iubitor de păcate, zicând că Dumnezeu ne îngrozeste, doar,
cu frica de osândă. Dar unii ca acestia, împreună cu ereticii, se vor osândi.
Spuneti-mi mie, voi cei ce faceti pe Dumnezeu amăgitor: Cine a poruncit să-l
izgonească pe Adam din rai? Si, pe vremea lui Noe, cine a înecat toată lumea?
Sau la Sodoma si Gomora, cine a trimis piatră si foc? Cine a aruncat pe
egipteni în mare? Cine a hrănit în pustie saizeci de mii? Cine a ars adunarea
lui Aviron? Cine, pe vremea lui Core a dat lui Datan, a poruncit pământului să
se desfacă si l-a făcut să înghită de vii două sute de oameni si apoi trei mii?
Cine a pierdut pe alti saptezeci de mii, pe vremea lui David?
Încă si acum, câte
primejdii suferim pentru păcatele noastre? Că uneori si boli grele se fac între
noi si, pentru păcatele noastre, toate se fac nouă primejdioase: focul ne arde,
apa ne îneacă, tunetul ne răneste, fulgerul ne arde. Si multe pricini de moarte
se fac lucrurilor noastre, cele mai de trebuintă. Că dobitocul din mâinile
noastre se hrăneste, iar uneori el ne ucide. Si pîinea este dată nouă spre
mâncare si ea ne omoară, oprindu-se în gît; încă, unii si din betie mor. Că, pe
multi spurcati, aici, în lumea aceasta, îi osândeste Dumnezeu si dacă nu
părăsesc răutătile si nu se pocăiesc cu adevărat, dincolo, pedepsei celei
vesnice îi dă pe ei. Să credeti, fratilor, cu adevărat, că este osândă pentru
cei păcătosi. Întrebati pe păgâni si pe eretici, chiar si pe diavoli; si toti,
cu un glas, vor răspunde vouă, că este judecată si osândă si răsplătire, după
faptele fiecăruia. Că Dumnezeu pedepseste pe cei ce gresesc, iar pe cei ce vietuiesc
cu dreptate îi încununează.
Deci, să-ti încredintezi,
acum, sufletul tău si să-l înveti pe el să nu se amăgească fără de minte. Că
Adam, strămosul nostru, a gresit, însă nu stia si nici nu auzise că s-ar fi
pedepsit cineva, pentru păcate, mai înainte de el. Iar noi, toate acestea, cu
adevărat auzindu-le, de ce să nu credem, de vreme ce am auzit că pentru
ucidere, invidie si răutate, a fost pedepsit Cain si cum a pierit, cu potopul,
neamul omenesc, pentru desfrânare si că, mai mare decât acea pedeapsă, a fost
arderea sodomitenilor, pentru aceeasi desfrânare, dar că Noe s-a izbăvit din
potop si Lot din foc? Deci, vedeti, oare, cât de drept este Dumnezeu? Că nu
pierde pe cel drept, împreună cu necuratii. Încă, si la stăpânitorii cei
pământesti, se vede că pedepsesc pe cei ce fac vreun rău. O, fratilor, să credeti,
cu adevărat, că este pedeapsă, pentru cei păcătosi. Patru mii de ani au trecut
de la arderea sodomitenilor si, până astăzi, încă fumegă fumul, spre învătătura
si îngrozirea păcătosilor. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii
vecilor! Amin.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu