Cuvant al Sfantului Efrem Sirul

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Mochie preotul si ale Sfantului Ierarh Metodie si Sfantului Cuvios Chiril, luminatorii slavilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre gândul la iesirea din viată.

Oare, nu stiti, fratii mei, ce fel de frică si nevoie avem să pătimim, în ceasul iesirii noastre din viata acesta, când sufletul se va despărti de trup? Mare frică si mare taină se săvârseste atunci. Că vin îngerii buni si multime de oaste cerească si toate puterile cele potrivnice si stăpânitorii întunericului, amândouă părtile voind să ia sufletul si să-l aseze si să-i rînduiască locul lui. Deci, dacă sufletul si-a câstigat, de aici, din lume, fapte bune si a vietuit viată cinstită, aceste fapte bune se fac îngeri buni si îl înconjoară pe dânsul si nu lasă pe nici una din puterile potrivnice să se atingă de dânsul, cântând cântări de biruintă lui Dumnezeu, si îl duc pe el la Stăpânul Hristos si împăratul slavei si îl închină Lui, împreună cu toată puterea cerească, si îl duc, de aici, în loc de odihnă, întru bucuria cea negrăită, de-a pururea, întru lumina cea vesnică, unde nu este întristare, nici suspin, nici lacrimi, nici grijă, ci viată nemuritoare si veselie vesnică, împreună cu toti ceilalti, care bine au plăcut lui Dumnezeu, întru împărătia Cerurilor. Iar, dacă în viata aceasta, cineva a trăit urât si petrecând împreună cu patimile si tăvălindu-se întru dezmierdările trupului, si în desertăciunea lumii acesteia, unuia ca acela, în ziua iesirii lui din viata aceasta, însăsi patimile si dezmierdările, pe care le-a câstigat, i se fac draci răi si îi înconjoară ticălosul suflet si nu lasă pe îngerii lui Dumnezeu să se apropie de el. Că, îl iau pe dânsul, împreună cu puterile cele potrivnice, cu stăpânitorii întunericului si îl duc, lăcrimând, mâhnit, cu jale si tânguindu-se, în locuri întunecate si înnegurate si de întristare, unde toti păcătosii stau, asteptând ziua Judecătii si a osândei vesnice, în care diavolul va fi aruncat, împreună cu îngerii lui.

Deci, se cuvine nouă, ca, de aici, din lumea aceasta, să avem toată silinta si purtarea de grijă pentru iesirea noastră si să pregătim fapte bune, vrednice să meargă împreună cu noi, si să ne sprijinească în ceasul de nevoie. Si; care sunt faptele bune, ce am zis că se prefac în îngeri si stau împotriva dracilor, adică, împotriva patimilor noastre? Acestea sunt: dragostea, smerita cugetare, îndelunga răbdare, înfrânarea, suferirea, chibzuirea, supunerea, linistea, bărbătia, dreptatea, fecioria, umilinta si cele asemenea acestora; faptele acestea bune ne sprijinesc, în ceasul acela, si nimeni nu poate să se împotrivească lor. Iar patimile, care am zis că se prefac în draci, sunt acestea: ura, trufasa cugetare, învârtosarea, trândăvia, desarta cuvântare, iutimea, cearta, pizma, mândria, slava desartă, nestiinta, tinerea de minte a răului, vrajba, defăimarea, răutatea, pofta, înăltarea, lăcomia pântecelui, înversunarea si, peste toate acestea, iubirea de arginti, în scurt, toată sataniceasca viclenie. Deci, patimile acestea prefăcându-se în draci, în ziua iesirii noastre, iau sufletul, după cum se cuvine. Că, pe care le-am luat si le-am iubit, aici, mai înainte, le-am si pregătit si ele ne stăpânesc pe noi si, tot acestea, după moarte, împreună cu noi, vor merge si vor domni si acolo peste noi si nu va fi cine să ne scape pe noi de ele.

Deci, să gândim si să întelegem, până avem vreme, cine sunt stăpânii nostri si să fugim si să-i lepădăm pe ei. Si să îmbrătisăm faptele bune, ca, după ce vom ajunge la sfârsitul nostru, ele să ne ajute nouă si să ne izbăvească de cei potrivnici. Si să cunoastem pe cei ce stau împotriva noastră si să stim cine sunt si ce fel de rele ne pricinuiesc. Deci, să fugim de dânsii, ca de niste serpi otrăvitori, sau, ca de foc. Si chiar de ne-ar fi tras pe noi de la fapta bună si ne-ar fi împiedicat, să ne sârguim, până avem vreme si până suntem în viaŃă, a lepăda relele si, prin pocăintă si prin lucrarea faptelor bune, să îmblânzim pe Dumnezeu si să ne pregătim pe noi spre iesire, ca nu cumva, venind El si bătând, să ne aflăm nepregătiti. Că, în ceasul când omul nu se asteaptă, Domnul nostru va veni. Si, venind, să ne aflăm gata întru întâmpinarea Lui. Că Lui se cuvine slava, împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)