Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Terapont, episcopul Ciprului si ale Sfantului Mucenic Isidor din Hios, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
În stiintă să ne fie,
că nu ne va mântui pe noi locul, dacă nu vom face voia lui Dumnezeu, ci, pe
fiecare, îl mântuieste, mintea cea cu bunăvoie către Dumnezeu. Că nu este
ajutor nici din dregătoria cea cinstită, nici din locul cel sfânt, pentru cel
ce nu face porunca lui Dumnezeu. Că, ce dregătorie este mai mare decât
dregătoria lui Adam, cea fără de moarte, sau ce loc este mai frumos, decât
Raiul, din care a fost izgonit Adam, prin călcarea poruncii lui Dumnezeu? Si,
dimpotrivă, ce este mai de ocară, decât gunoiul, pe care sezând Iov a păzit
porunca lui Dumnezeu si în Rai s-a sălăsluit? Iar, Saul, la împărătie fiind si
în palate de mult pret stând, si viata aceasta a pierdut-o si nici pe cealaltă
n-a câstigat-o. iar Lot, aflându-se în Sodoma, în mijlocul unui popor fără de lege,
făcând poruncile lui Dumnezeu, s-a mântuit si cunună cu sfintii a luat. Si de
va zice cineva, că nu se poate mântui în lume, cu femei si cu copii, unul ca
acela, cu nebunie se înseală, că, pretutindeni, ne primeste pe noi Dumnezeu,
dacă împlinim poruncile Lui. Locul pe nimeni nu mântuieste, nici nu osândeste,
ci, pe fiecare, faptele îl osândesc, sau îl mântuiesc.
Deci, măcar că în lume
petrecem, o, fratilor, să nu ne deznădăjduim chiar de am si gresit cu ceva, ci,
iarăsi, prin pocăintă, să alergăm la Dumnezeu, si să fim milostivi si darnici
cu cei săraci si neputinciosi, din averile noastre. Căci, mai mult pentru unii
ca acestia ti-a încredintat tie Dumnezeu averea, că ea cu nimeni nu s-a născut
împreună. Pentru aceea, să dai milostenie singur, de bună voie, că de mult
ajutor este sufletului tău, adică, a da cu mâna ta. Si să nu ai martori lângă
tine, când faci milostenie. Pe rudele cele apropiate ale tale, să nu le treci
cu vederea. Mai întâi, pe cei din casa ta, si pe rudeniile tale, fără de grijă
să-i faci, apoi, după acestia, si la altii să faci milostenie. Că este fătărnicie,
ca, la săracii cei străini să împarti milostenie, iar neamul tău, sau cei din
casa ta să fie goi, desculti si flămânzi. Deci, cum zici că te îngrijesti de
sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoie nu te îngrijesti? Cum, dar, îi vei
duce pe dânsii la frica lui Dumnezeu, atâta timp cât îi necăjesc pe ei
trupestile neajunsuri? O, câtă nepricepere si câtă inimă rea!
Au n-ati auzit
Scriptura care zice: „Fericit este cel ce miluieste sufletele robilor săi si
nu-si lasă neamul său în nevoi”. Că de vei supăra pe ai tăi, iar pe altii vei
milui, îti va zice tie Domnul: „Fătarnice, orbitule de răutate, scoate mai
întâi bârna din ochiul tău si atunci vei vedea să scoti si gunoiul fratelui
tău. Deci, auzind acestea acum, asa, să miluiesti pe cei de aproape ai tăi si
să te îngrijesti de hrana lor, ca să faci milostiv pe Dumnezeu fată de tine. A
Căruia este slava în veci! Amin.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu