Despre post

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Mihail Marturisitorul, episcopul Sinadei si ale Sfintei Mironosite Maria lui Cleopa, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Teodor Studitul, despre cum să petrecem zilele postului.

Fratilor si părintilor, bun este postul, numai de va avea si pe însotitoarele lui, pe cele care i se cuvin lui, care sunt: pacea, buna voire, buna ascultare, blândetea, milostivirea si toate celelalte, câte sunt în îndreptările bunătătii. Ci diavolul, ca un vrăjmas si tulburător al mântuirii noastre ce este, ce mestesugeste si ce iscodeste? Toate cele potrivnice pune în postitori si îi face pe ei să fie obraznici si să întoarcă vorba, aspri, mâniosi, iuti, măreti în zadar, pizmuitori, grăitori de cele urâte. Si în ce chip? Pricinuindu-le celor ce postesc, mai multă vătămare si pagubă din patimile acestea, decât folosintă prin postirea lor. Ci noi să cunoastem întelegerile si mestesugirile lui si să petrecem aceste cuvinte si, totdeauna, cu pace, cu blândete si cu liniste, suferind fiecare pe cei multi; cu dragoste, cunoscând că, o postire ca aceasta, este plăcută si bine primită la Dumnezeu. Iar dacă ne vor lipsi acestea, orisicâtă osteneală vom face, ea va fi zadarnică si ne alegem numai cu greaua pătimire a postului.

De trebuintă este, dar, să postim, pentru că postul vestejeste trupul, iar sufletul îl împuterniceste, îl înnoieste. Că pe cât omul nostru, cel din afară, slăbeste, pe atât cel dinlăuntru, se înnoieste, din zi în zi, precum grăieste Apostolul. Si usurinta cea de un ceas a necazului, ne pregăteste nouă multă multime a slavei celei vesnice, în ceruri. Deci, socotind si aducându-ne aminte de răsplătirea cea viitoare, să răbdăm ostenelile bunătătii, cu îndelungă-răbdare, multumind lui Dumnezeu, Tatăl, că ne-a învrednicit pe noi să avem parte cu Sfintii, întru lumină, si ne-a izbăvit pe noi din stăpânirea întunericului si ne-a mutat întru împărătie.

Au nu ne împărtăsim în toate zilele din preacuratul Său Trup si Sânge? Si ce altceva ar fi mai dulce decât Sfânta Împărtăsire, care dăruieste viată vesnică, celor ce se împărtăsesc cu constiinta curată? Au nu vorbim în toate zilele si noptile împreună cu dumnezeiescul David si cu ceilalti Sfinti Părinti si luminători ai Sfintei noastre Biserici? Ce altă mângâiere a sufletului, mai mare decât aceasta, este? Au nu ne-am despărtit si am iesit din prietesugul lumii celei mincinoase si din rudeniile noastre cele după trup, pentru Domnul? Ce altă viată, iarăsi, ar fi mai fericită sau mai înaltă decât aceasta, că vietuirea noastră este în ceruri, de unde asteptăm Mântuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Care va schimba trupul smereniei noastre, spre a se face el asemenea cu Trupul măririi Lui, prin lucrarea care I-a supus Lui toate? Deci, fratilor, să avem bucurie si veselie, defăimând si călcând tot felul de pofte rele ale trupului. Pentru că tot trupul este ca iarba si toată slava omului, ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba si floarea el a căzut, iar lucrul bunătătii rămâne în veac.

De pătimeste rău cineva dintre noi, să se roage, precum grăieste Scriptura. Dacă, altul este voios, să cânte. Altul este ispitit de patima cea rea a păcatului, de vreme ce si diavolul nu conteneste niciodată lupta cu noi, să rabde, auzind pe cela ce grăieste: “Fericit este acela care rabdă ispita, că, iscusit făcându-se, va lua cununa vietii, pe care a făgăduit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El.” Dacă pe acestea le cunoasteti, a zis Domnul, fericiti sunteti de le veti face. Acestuia slavă în veci. Amin.

 

(Proloage)