Sfantul Atanasie, egumenul din Sinai

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici din Manastirea Sfantului Sava cel Sfintit, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Anastasie, egumenul din Sinai, pentru a nu osândi.

Să nu osânditi, zice Domnul, ca să nu fiti osânditi. Iată că, pe multi am auzit, zicând: „Amarnic mie, cum pot să mă mântuiesc? A posti nu pot, chiar dacă nu dorm, nu sunt treaz cu mintea, a-mi păzi curătia nu pot, a mă despărti de lume nu rabd, milostenie nu am; deci, nu stiu cum mă voi mântui.” Însă eu îti spun tie: „Lasă, si ti se va lăsa tie. Iartă, si iertat vei fi. Nu osândi, ca să nu fii osândit, si, cu acestea, te vei putea mântui. Dacă avere aici nu ai, nici trupul nu voiesti să-ti ostenesti, nu osândi, dar, măcar si, cu ochii tăi, de vei vedea pe cineva gresind. Singur Judecător este Dumnezeu, Care va răsplăti fiecăruia, după faptele lui. Pentru că cel ce judecă păcate străine, potrivnic lui Hristos este si antihrist se numeste pentru că răpeste judecata lui Hristos. Să nu judecăm, fratilor, pe nici unul care greseste, ca să luăm de la Dumnezeu iertare de păcatele noastre. Măcar de ai si vedea pe cineva gresind, să nu osândesti, pentru că nu stii cum trece viata aceasta. Tâlharul acela, care a fost răstignit împreună cu Hristos, ucigas de oameni era, iar Iuda era Apostol al lui Hristos. Însă tâlharul a intrat în împărătie, iar ucenicul în gheenă.

Măcar de ai si vedea pe cineva gresind, să nu osândesti, că tu nu stii si fapta lui cea bună. Că multi au gresit la arătare, iar în taină s-au pocăit, iar noi păcatele lor le-am văzut, dar pocăinta lor nu o stim. Drept aceea, fratilor, pe nimeni să nu osândim, ca să nu fim osânditi. Dar, mai ales, pe preot să nu-l osândim, măcar de l-ai si vedea pe el gresind ceva; să nu-I zici lui că păcătos esti si cu nevrednicie slujesti. Ci, să te apropii cu curată încredere si să te împărtăsesti cu dumnezeiestile Taine, ca să dobândesti sfintenia. Pentru că măcar si înger de ar fi acela ce ar aduce Jertfa cea fără sânge, dacă te-ai apropia tu cu nevrednicie, chiar îngerul nu te va curăti nicidecum pe tine de păcate. Că, iată, cu adevărat se mărturiseste despre Iuda, că din însăsi preacuratele mâini ale Stăpânului Hristos a primit Pâinea cea presfântă, dar, pentru nevrednicia lui, îndată, a intrat într-ânsul satana. Aceasta, spre dovadă, să vă fie vouă că, de nu va osândi cineva, neosândit va fi. Si pentru aceasta multi mărturisesc. Încă si un bărbat oarecare, în rânduiala monahicească fiind, îsi cheltuia zilele sale întru toată nepurtarea de grijă. Si, întru lenevire, viata petrecându-si, de sfârsit s-a apropiat. Si, după ce s-a îmbolnăvit, cu durere de moarte a ajuns la cea de pe urmă răsufIare, nicidecum nu se temea de moartea sa, ci de trup se despărtea cu toată multumirea, vesel si zîmbind. Iar fratii si părintii, ce sedeau lângă el, împreună cu egumenul, i-au zis lui: „Noi te-am văzut pe tine, frate, că întru nebăgare de seamă ti-ai petrecut viata ta, de unde îti este tie în ceasul acesta înfricosător o astfel de nemâhnire si dulce zîmbire? Nu stim! Însă, cu puterea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, întărindu-te, scoală-te de ne spune nouă, ca toyi să stim să proslăvim măririle lui Dumnezeu.” Iar fratele, ridicându-se putin de pe pat, a zis către dânsii: „Cu adevărat, cinstiti părinti, întru toată nebăgarea de seamă mi-am petrecut viata mea si acum s-au adus înaintea mea, scrise, toate lucrările mele cele rele si s-au citit. Si mi-au zis mie îngerii lui Dumnezeu: Le stii acestea? Iar eu am răspuns către dânsii: Adevărat, cu încredintare, le stiu. Însă, de când m-am lepădat de lume si m-am călugărit n-am osândit om, nici răutate asupra cuiva n-am tinut si mă rog ca să se împlinească cu mine, cuvântul lui Hristos: Nu osânditi, ca să nu fiti osânditi, iertati si vi se va ierta vouă. Pe acestea, dacă le-am grăit, îndată sfintii îngeri au rupt zapisul păcatelor mele, si, pentru aceasta, cu bucurie si fără mâhnire mă duc către Dumnezeu.” Aceasta zicând, fratele acela si-a dat cu pace sufletul său Domnului, mult folos făcând la toti.

Deci, aceasta auzind-o, fratilor să ne sârguim a nu osândi, nici a avea pomenire de rău, ca Domnul Dumnezeu să nu ne osândească pe noi, nici să pomenească păcatele noastre.

 

 

(Proloage)