Despre rugaciune

 Pentru rugaciunile Sfintilor 42 de Mucenici din Amoreea si Aflare Sfintei Cruci, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al sfântului Antioh, pentru Împărătia Cerurilor si pentru rugăciune.

Toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le noi, fratilor, să ne gândim la vesnica Împărătie, pentru care este multă nevointă, dar care aduce nestiută odihnă. Că de ar fi poftit cineva numai împărătia cea vremelnică, apoi câte vitejii nu trebuie să arate în războaie si primejdii? Si câte privegheri, griji si dureri? Si întru nimic socoteste toate necazurile, ce i s-ar întâmpla lui, bucurându-se de nădejdea împărătiei aceleia, ca într-un vis văzut de dânsul, măcar că este vremelnică si trecătoare. Se întâmplă,de multe ori, că cineva îsi sfârseste toate durerile si ostenelile si i se pare, iată, ca si cum ar avea în palmă împărătia cea nădăjduită, dar, fără de veste, în locul lui, altul ia cununa. Deci, câte nevointe nu ne trebuie nouă, ce sârguinte si sporiri, privegheri si griji, încă si ispite în taină si la arătare, răni si chiar moarte, dacă voim să împărătim neîncetat, împreună cu Hristos. Pentru aceasta, până la moarte, s-au nevoit cei mai înainte de noi, bărbati, femei si tineri, ca să dobândească Impărătia Cerurilor, că Împărătia Cerului însemnează nevointă. Si cei ce întru toate se silesc, si se nevoiesc, aceia o dobândesc pe ea.

Că cela ce, cu adevărat, s-a făcut famen pe sine, pentru Împărătia Cerului si în feciorie petrece, dator este să se arate pe sine în tot timpul vrednic de Împărătie. Că nu prin cuvinte, nici cu chipul, nici cu numele, nici cu neamul, nici cu virtutea, nici cu vremea, nu se câstigă Împărătia, ci cu puterea credintei, arătată prin fapte. Dar ce înseamnă “prin fapte?” Înseamnă ca, prin fapta cea lucrătoare a poruncilor lui Hristos, să se depărteze omul de la cele potrivnice si trupesti, adică de la socotelile diavolului, care sunt acestea: desfrânarea, necurătia, mânia, clevetirea, urîciunea, pomenirea de rău. Să se depărteze, de asemenea, de rădăcina tuturor răutătilor: iubirea de arginti, desarta mărire, iubirea de slavă, iubirea de sine, îngîmfarea, care stă împotriva lui Dumnezeu. Că, dacă ar avea cineva întru sine aceste patimi si cele asemenea acestora, trupesc este si fiu al vrăjmasului; că numai cele pământesti cugetă. Că întelegerea si cugetarea cea trupească, vrăjmăsie este lui Dumnezeu, fiindcă Legii lui Dumnezeu nu se supune si nici nu poate, si întru unii ca acestia, nu petrece Duhul lui Dumnezeu. Iar, dacă cineva nu are pe Duhul Sfânt, acela nu este al Lui Dumnezeu. Iar acela ce are pe Duhul lui Dumnezeu, acela Duhului lui Dumnezeu se supune si cu Duhul lui Dumnezeu îsi omoară faptele trupesti.

Că, încă vietuieste lui Dumnezeu acela ce se înfrânează, robindu-si trupul, ca să se sălăsuiască într-însul Sfântul Duh, si el să se învete a face rodul credintei, al faptei bune, al întelepciunii, al curătiei, al înfrânării, al dragostei, al bunătătii, al răbdării, al nădejdii, al gândului celui bun, al întregii întelepciuni, al laudei, al sfinteniei. Acestea, si cele asemenea acestora, ne duc pe noi la Împărătia Cerurilor. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)