Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Vasile, preotul din Ancira si ale Sfintei Mucenite Drosida, fiica imparatului Traian, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre judecată.
Până ce suntem vii, să
ne gândim, deci, fratilor, câtă frică va veni peste noi, în ziua Judecătii,
când vom sta tristi, pentru faptele cele rele, pe care le-am făcut în viata
aceasta: desertăciuni si prostii, cântece si jocuri si alte multe răutăti, care
nu se cuvin crestinilor a le face. Să nu zicem aceasta, o, fratilor, nici să nu
ne îngâmfăm: „De ar fi poruncit Dumnezeu să nu mâncăm si nici să bem, nici să
nu ne veselim, apoi, pentru ce a făcut El toate acestea pe pământ?” Ascultati
si eu vă voi spune vouă: Ilie Proorocul, oare, n-a avut el pîine si vin si
îndestuIare omenească? Dar, toate lăsându-le, s-a dus în munte si, după nevointa
cea de patruzeci de zile, s-a putut sui cu trupul la cer. Si alt Prooroc,
Daniil, oare, nu avea el, la casa lui, lângă împăratul fiind, cu dregătoria cea
mare, mult aur si toată podoaba împărătească si mărgăritare si pietre scumpe
nepretuite? Si, pe toate acestea lăsându-le, a mărturisit pe Dumnezeu si si-a
câstigat lui viată vesnică. Iar, când l-au aruncat în groapă, leii îi lingeau
picioarele lui si l-a scos pe el Duhul Sfânt de acolo.
Iar voi, oameni
nepriceputi, spre cine nădăjduiti, de nu vă temeti de Dumnezeu, ci, în
îngâmfare si mândrie umblând, sufletul vostru rău îl pierdeti cu zgârcenia.
Pentru ce nu vă miluiti pe voi singuri, o, nepriceputilor oameni? Să nu vă
înselati, zicând: „Acum să trăim bine, că mâine vom putrezi si pământul, în
pământ se va duce.” Iar eu aceasta îti
zic tie: „Dacă ai
prietesug cu pământul, atunci, îti pierzi si averea si sufletul tău.” Să întelegem,
fratilor, că, dacă cineva aici este întristat, pentru sufletul său, acela,
acolo, cu cerească slavă, va fi proslăvit. O, fratilor, înfrânati-vă de prea
mult satiu si de betie si astupati-vă urechile la auzul cuvintelor de rusine si
opriti-vă mâinile de la jefuire. Si picioarele noastre să le facem să alerge
spre biserică si să fim milostivi si darnici la săraci si, cu pocăintă, să
strigăm, căzând către Domnul Dumnezeu, căci ati auzit de ocara Răstignirii, pe
care a răbdat-o Făcătorul, de la robii Săi. Iar noi, oamenii, spre lucruri bune
suntem făcuti si pentru ce să nu răbdăm înfruntări?
Părintilor si fratilor,
maicilor si surorilor, să nu grăim acest cuvânt. Iată, noi ne-am trecut anii si
nu putem să plecăm genunchii nostri la metanii. O, bătrânilor, vouă vă sunt
gata răspunsurile, deci, să nu vă leneviti de mântuirea voastră. O, fratilor
tineri, o, surorilor, să nu vă slăbiti, zicând: „Tineri suntem acum, să mâncăm
si să bem si să ne veselim, iar mâine dimineată ne vom pocăi.” O, fratilor, nu
stiti, oare, că, precum soarele usucă roua, asa si tineretea voastră se
slăbeste, prin faptele cele rele? O, omule, când dormi, oare simti pe tâlharul
ce vine la casa ta? Asa, nici aceasta nu o stii: când, adică, va veni îngerul
si-ti va răpi sufletul si nepregătit fiind, vei începe, atunci, fără de nici un
folos, a te căi. Deci, până ce avem vreme, fratilor, să vietuim cu fapte bune, făcând
poruncile lui Dumnezeu, ca Împărătia Cerească să o primim.”
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu