Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintei Matrona din Tesalonic si ale Sfantului Mucenic Filit si Lidia, sotia sa, cu cei 4 fii ai lor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre cel ce a ales pe Dumnezeu, mai mult decât averile.

Ne-a spus nouă un părinte: „Mergând eu, zicea, pentru o trebuintă la Constantinopol, sedeam în biserică si a intrat un oarecare iubitor de Hristos si, văzându-mă că sunt străin, mi s-a înclinat, cu multă dragoste si cucernicie, si, îmbrătisîndu-mă, a stat si a început a mă întreba despre mântuirea sufletului. Iar eu i-am zis lui: Celor ce rânduiesc bine cele pământesti, li se dăruiesc cele ceresti. Zis-a acela: Bine ai grăit, părinte, si, cu adevărat, fericit este acela ce-si pune toată nădejdea sa spre Dumnezeu. Si mi-a zis asa: Eu am fost, zicea, fiul unuia, din cei foarte slăviti în lume. Însă era tatăl meu milostiv si mult da la săraci. Iar într-una din zile, m-a chemat si mi-a arătat toate averile sale si mi-a zis: Fiule, ce-ti este tie mai de folos, oare, să-ti las eu tie averile acestea sau pe Hristos? Iar eu, luând aminte la cele ce îmi grăia, i-am zis lui: Mai bine să-mi lasi mie pe Hristos. Că aceste averi, astăzi sunt, iar mâine se duc si trec. Deci, după ce a auzit asa de la mine, îndată a început a împărti neîncetat, încât, când a murit el, putină avere a rămas, si eu am rămas sărac si cu smerenie umblam, avându-mi nădejdea spre Hristos. Căruia mă lăsase pe mine.

Si – a mai zis el – era un oarecare om bogat, iarăsi din cei mari, si avea femeie de Hristos iubitoare si de Dumnezeu temătoare. Aveau ei si o fiică, singură la părinti. Zis-a, către dânsul, femeia lui: „Numai pe această fiică o avem si atâtea bunătăti ne-a dat nouă Domnul; apoi, de ce folos va fi aceasta, dacă vom căuta să o dăm pe ea după cineva, asemenea nouă si care, năravuri rele având, o va necăji pe dânsa? Să căutăm, mai bine, un om temător de Dumnezeu, care, cu frica lui Dumnezeu si cu dragoste, să o primească pe dânsa”. Si i-a zis ei bărbatul său: „Bine ai socotit. Să mergem, dar, la biserică si să ne rugăm lui Dumnezeu si, care mai întâi va intra în biserică, acela este cel trimis nouă de Dumnezeu, bărbat fiicei noastre”. Si au făcut asa. Si, după ce au făcut rugăciune si au stat, am venit eu. Deci, au trimis o slugă de m-au chemat si au început a mă întreba pe mine. De unde esti? Iar eu le-am răspuns lor: Dintru această cetate sunt, fiu al cutăruia. Iar ei au zis: „Oare al aceluia milostiv?” Si mi-au zis iarăsi: „Dar ai sotie?” Si am zis: „Nu am". Si apoi le-am spus lor cele ce mi-a zis mie tatăl meu. Iar ei au proslăvit pe Dumnezeu si au zis: „Iată, Rânduitorul cel bun Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care L-ai ales, ti-a dat tie sotie si avere; primeste-le, deci, pe amândouă, cu frica lui Dumnezeu, adică, pe fiica mea si averea”. Deci, mă rog Domnului Dumnezeu ca să-mi ajute a umbla, pe calea tatălui meu, până la sfârsitul vietii mele.”

 

 

(Proloage)