Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Iacob Marturisitorul si ale Sfantului Cuvios Serapion, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre doi frati ce erau în vrajbă.

În vremile prigoanelor, când erau chinuiti si ucisi crestinii, pentru credinta întru Hristos, au fost prinsi, atunci, si doi frati călugări si au fost aruncati în temnită, urmând ca, a doua zi, să-i scoată, să-i chinuie si să-I omoare. Si acesti doi frati aveau vrajbă si pizmă unul cu altul. Deci, fiind ei în temnită, unul din ei, umilindu-se în inima sa, a zis celuilalt: „Frate, iată, mâine ne vor scoate pe noi la judecata lor, si ne vor chinui si ne vor omorî si vom merge către Domnul. Pentru aceasta, dar, vrajba si pizma ce a fost între noi, si acum mai este, se cade să o lăsăm si să ne împăcăm si să ne iertăm unul pe altul, acum, mai înainte de moartea noastră, ca să luăm, curati fiind, chinurile si moartea pentru credinta si dragostea lui Hristos si, asa, ne vom învrednici să luăm cununile mucenicesti, din mâinile lui Hristos, si vom fi primiti în ceata mucenicilor.” Si acestea zicând, i-a făcut lui metanie, după obiceiul călugăresc, zicând: „Iartă-mă, frate, si să fii si tu iertat de mine si de Dumnezeu.” Iar acela, fiind biruit de vrăjmăsească pizmă, n-a vrut nicidecum să-l ierte.

Iar a doua zi, dacă s-a făcut ziuă, i-au scos pe ei din temintă la judecată. Deci, acela care n-a vrut nicidecum să se împace si să ierte pe fratele lui, văzând că vor să-l taie, înspăimântându-se, s-a lepădat de Hristos. Iar pe fratele său, care credea în numele Domnului, l-au tăiat. Iar pe cel ce s-a lepădat de Hristos, l-a întrebat dregătorul zicând: „Pentru ce ieri nu te-ai lepădat de Hristos, ca să nu te fi chinuit?” Răspuns-a lui acela: „Când am lăsat eu pe Dumnezeul meu si nu m-am împăcat cu fratele meu, atunci si ajutorul Lui m-a lăsat si m-a părăsit pe mine si, rămânând gol de dânsul, m-am lepădat de Hristos.” Deci, aceasta stiind-o fratilor, împăcati-vă si întru dragoste să petreceti, ca aici, cu plăcere dumnezeiască vietuind, vesnicelor bunătăti părtasi să ne facem.

Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)