Pilda

 Pentru Inainte praznuirea Bunei Vestiri si rugaciunile Sfantului ierarh Artemon, episcopul Seleuciei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre neiertarea păcatelor fără canon.

Un preot oarecare, ce venise din insula Cipru, ne-a spus nouă un lucru, în acest fel, zicând: „O femeie se îndeletnicea cu descântece si vrăji si o rugase cineva ca să-i facă lui o vrajă pentru altul, ca să-l tragă pe acela la a lui voie. Deci, femeia aceea, ce se îndeletnicea cu răutăti, a trirnis îndată la dânsul doi demoni, vrând să-i facă pe voie. Dar acei spurcati demoni, ducându-se, s-au întors fără de nici o ispravă. Si, întrebându-i cea care îi trimisese spre acea răutate, demonii i-au spus ei pricina, zicând: Noi, aflându-l pe acela sub canon, n-am îndrăznit nici a ne apropia de el. Că se mărturisise acela la preotul cel mai sus-zis, si, de la dânsul, canon luase, precum poruncesc dumnezeiestile rânduieli.

După aceea, i-a întrebat pe dânsii femeia: Oare cu toti cei ce au canon vi se întâmplă vouă asa? Iar ei au zis către dânsa: Ba nu, ci numai cu aceia cărora le dă canon un preot, care îi învată pe ei din Legea lui Dumnezeu si din Scripturi si, din acestea, le dă porunci. Si pentru aceasta nu îndrăznim să ne apropiem, fiindcă ne temem de Legea lui Dumnezeu. Iar de cei care învată si dau canoane de la sine, de unii ca aceia,-nu ne temem si nu fugim nicidecum. Deci, femeia, acesta auzindu-le, de la dracii cei necurati, nădăjduind în buna învătătură a preotului, degrabă alergând, s-a apropiat de dânsul si, pe toate ale sale mărturisindu-le, cerea canon. Însă preotul, crutând-o pe ea, nu-i punea asupra ei canoanele ce i se cădeau după pravilă. Iar ea se ruga, zicând: Nu mă cruta pe mine nicidecum, ci după Legea lui Dumnezeu si cu dumnezeiestile Scripturi să mă judeci pe mine, pentru că de acestea au mărturisit dracii că se tem. Deci, i-a dat ei preotul poruncă si canon. Si, de atunci, s-a înteleptit femeia, cu darul lui Hristos.”

Acestea le-a spus acel preot, care, însusi aflase unele ca acestea. Si, de atunci, preotul, si mai cu pază încă, învăta si poruncea din dumnezeiestile Scripturi, iar nu după a lui voie. Această întâmpIare se aseamănă cu cea scrisă în Pateric, despre bătrânul ce a avut tată un slujitor la idoli si a auzit, de la demoni si chiar de la însusi domnul lor despre înăltimea vietii călugăresti si, de atunci, a început, nădăjduinduse, să se apropie de viata călugărilor.

 

 

(Proloage)