Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Gherasim de la Iordan si ale Sfantului Mucenic Pavel si sora sa, Iuliana, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre milostenie si plata ei.

Orice ai da la săraci, acelea în mâinile lui Hristos le pui si nimeni nu poate să le răpească din mâinile Celui ce le-a luat, ci petrec acolo, multă roadă făcându-se nouă. Si, de vreme ce nici omul nu trece cu vederea, ci asemenea răsplăteste darul primit, apoi, cu cât mai mult încă Hristos, cum, oare, după luare, nu va răsplăti? Căci, iată, ce zice Solomon: „Cela ce miluieste pe săraci, împrumut dă lui Dumnezeu.” Dar văzut-ai, oare, ce lucru slăvit de împrumutare? Că altul este cel ce ia si Altul se îndatoreste si se pune chezas. Că n-a zis, adică: „Cel ce miluieste pe sărac dă lui Dumnezeu”, ca, la răsplătire, să nu ia numai al său, ci împreună cu al său să ia mai multă dobândă. De aceea si noi dăm împrumut la aceia care ne dau mai multă dobândă, si încă pe cei avuti îi alegem si-i căutăm, iar pe blândul si binecunoscătorul Dumnezeu, Care însutit răsplăteste, îl părăsim.

Că ce ne va da nouă pântecele, care mistuieste multe, numai gunoi si stricăciune? Sau ce ne dă desartă mărire? Invidie si răutate. Sau ce, iubirea de desfătări? Numai necazuri si desertăciuni. Apoi, ce ne dă desfrânarea? Gheena si viermele cel neadormit. Iar celor bogati si nemilostivi ce li se cuvine? Aici, cele ce sunt rele, iar dincolo, cele amare. Că nemincinos este Cel ce a zis: „Căutati mai întâi împărătia lui Dumnezeu si acestea toate se vor adăuga vouă.” Deci, pentru ce nu ne îngrijim de milostenie, fratilor? Cel ce miluieste pe săraci, zice, împrumut dă lui Dumnezeu. Apoi, oare, împrumut iei de la mine, Doamne, milostenia dată la săraci? Dar când va fi mie, spune-mi, mă rog, vremea răsplătirii?

Când va sedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale si va pune pe cei milostivi de-a dreapta Sa, iar pe cei răpitori si nemilostivi de-a stânga, atunci va zice celor de-a dreapta Lui: „Veniti, binecuvântatii Părintelui Meu, de mosteniti împărătia cea gătită vouă, de la întemeierea lumii.” Pentru ce pricină oare? De vreme ce, zice: „Am flămânzit si mi-ati dat de am mâncat, am însetat si m-ati adăpat, gol am fost si m-ati îmbrăcat.” Si pentru ce, Doamne, despre altele nu faci de loc pomenire, fără numai de milostenie?”. Nu voi judeca, zice, pe cei ce au gresit, ci pe cei ce nu s-au pocăit. Nu osândesc pe cei bogati, ci pe cei nemilostivi si neomenia lor o mustru, pentru că, având un ajutor de mântuire ca acesta, adică milostenia, prin care tot păcatul se pierde, au trecut cu vederea o atât de mare facere de bine.” Că nu pentru aceasta ai luat averea, ca, adică, în mâncări si în betii să o cheltuiesti pe ea, ci ca să o trimiti pe ea în cealaltă lume, prin mâinile săracilor, cheltuind-o în milostenie. Că, au doar a ta este averea ce ai? Nu este a ta, ci pentru săraci îti este dată tie. Dintru ale Lui, îti porunceste tie Dumnezeu, ca să dai. Chiar dacă ar fi din ostenelile tale si pentru aceasta socotesti că este a ta avutia, au doar, nu putea Dumnezeu să o ia pe ea de la tine? Dar, iată, nu face aceasta, că doar te-o face pe tine iubitor a da la săraci si printr-ânsii mostenitor al împărătiei să te facă. Căruia se cuvine slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)